Despre prietenie şi alte animale

in Blog, 11.05.2010

 

Cred că îţi trebuie vocaţie ca să fii un prieten bun. Uneori poate fi vorba şi de har, dar poate e mai bine să lăsăm termenii în pace.

Despre un jucător de baschet se poate spune că e talentat, după ce dovedeşte în teren că îşi exploatează aşa cum trebuie nişte calităţi native. După mine, prietenia e ca un sport de performanţă, ca un meci de fotbal, mai clar. 22 de oameni care fac spectacol în faţa câtorva mii sau zeci de mii care fac spume. Şampon natural, cum ar veni.

Am observat că reţelele sociale sunt pline de oameni care la fotografia de profil au preferat un portret de câine, pisică şi alte animale de pe lângă casa omului. Nu pot să-mi imaginez cum se poate lua o astfel de decizie şi cum ajunge o fiinţă umană, cu calculator, net şi pretenţii de raţiune să se identifice cu o fiinţă care miroase cum miroase atunci când plouă.

Nu sunt convins care o fi cel mai bun prieten al omului, cartea, cainele sau pădurea? Părerile sunt suficient de împărţite iar pasiunea pentru animale face ravagii, văd, printre umaniştii de weekend. Pe măsură ce lumea se încruntă şi se înjură mai cu foc, doar din cauză că nu s-au dat suficiente arme la popor, se dezvoltă acest imens sentiment de iubire, de comunicare şi compasiune în faţa animalelor.

Arată-i un căţeluş unui tip scos din minţi în trafic şi în 5 secunde e în modul lugu-lugu. Încearcă să-i aduci aminte că e om şi că ar avea motive să nu se comporte ca un animal sălbatic şi te calcă în picioare. Ce să fie asta?! Evoluţia speciei? Omul nou al comuniştilor? Efectul parizerului ţărănesc?

Încep să bănuiesc că istoria recentă, noile tehnologii, capitalismul, Animal Planet, sucurile carbogazoase şi explozia pet-shopurilor au reuşit să altereze definitiv gena prieteniei. E normal ca ea să nu fie chiar obsesie mondială, dar face totuşi parte din aceeaşi familie cu politeţea, ospitalitatea, curtoazia, generozitatea, curajul. La fel ca şi restul cuvintelor din lista de înainte, prietenia e din ce în ce mai greu de remarcat şi e adeseori confundată cu ieşitul la bere sau cu bârfa între prietene cu unghii bine îngrijite. Iar omniprezenţa animalelor în accesele de duioşie sau falsă umanitate ale populaţiei arată la un nivel subtil că şi practica prieteniei a împrumutat ceva din relaţia dintre om şi animalul de companie.

Dacâ eşti prieten, faci ce îți spun eu! Marş, încoace, te rog frumos!

Pur şi simplu, anumite gesturi nu mai ies, nu se mai leagă. E cam ca şi cu vinilurile, se aud mai bine, mai cald decât cd-urile, dar nu asta contează. E oarecum firesc să se piardă sau să se modifice tradiţiile, sărbătorile, anumite coduri sociale sau chiar relaţia cu natura, dar e straniu să se piardă atât de brusc ceva care părea să facă parte din ADN-ul omului.

E de studiat până şi felul în care intră lumea prin locante şi discoteci. Deşi au venit acolo ca să se simtă bine şi văd alţi indivizi care în principiu se simt bine, străbat distanţa până la locul lor ca pe un râu populat de crocodili. În momentul în care s-au aşezat, în micul lor fief de canapele care le aduc aminte de gardurile de acasă, râd şi vorbesc la fel ca ceilalţi, arareori împreună cu ei.

Nu mai e demult vorba despre bani, atmosfera generală e de maxi-taxi pre-urban, plin de lume încruntată, înghesuită şi necăjită. În ultimul an, eu nu am mai auzit cuvântul prieten folosit mai mult de 10 la sută în alt context decât facebook.

În plus, pe filiera ghettourilor americane, pare să răsară şi la noi de după blocuri epoca fratelui. Domnul dispare discret şi este înlocuit de fratele meu, binecunoscut şi din cântecele noilor artişti populari. S-ar putea ca prietenia să fie şi o treabă urbană. La ţară oamenii nu au prieteni, au cumetri, veri, naşi şi vecini. Poate şi de când oraşele s-au umplut de populaţie rurală dislocată să se mai fi rărit nevoia de prietenie. Omul a simţit că are tovarăşi, mai întâi, iar acum de când toată lumea trăieşte mai cu corazon într-o telenovelă în care şi doamnele scuipă seminţe, a simţit că e înconjurat de fraţi. Aşa trebuie să fi fost şi la Marea Unire.

De-asta cred eu că fratele e preferabil prietenului, pentru că, orice-ar fi, nu prea merge să bei cu câinele.

Lasă un comentariu

  1. Corina
    11 May 2010 la 11.05.2010 10:15

    Sorry, dar oamenii pot sa miroasa mai rau decat animalele sau pasarile :)) Baietii mi-au testat catelul cu o gura de whisky. Sincer, a fost la fel de amuzant ca ei dupa 😀 Cuvantul prieten il folosesc pentru cei 2-3 adevarati. Restul se simt atat de bine “neglijati”.

  2. […] This post was mentioned on Twitter by razvan exarhu, gabimacovei. gabimacovei said: Despre prietenie si alte animale http://bit.ly/ajVze7 […]

  3. raluca
    11 May 2010 la 11.05.2010 13:34

    se vede ca esti crescut la bloc, cu cheia de gat… tu esti din romanele lui cartarescu.!..amintirile tale din copilarie nu sunt legate de prietenia cu animalele,sunt la fel de vide ca betoanele…..modul asta de gandire peiorativ arata o involutie,scuze….iar viata campestra pe care o experimentezi acum nu mai are cum sa-ti readuca paradisul pierdut!cineva spunea ca toti copiii ar trebui sa-si petreaca ciclul primar la tara,iar gellu naum -pe care il admiri-povestea intr-un interviu despre starile extatice starnite doar de un colt de umbra si prietenia cu un caine…nota bene,domnule exarhu-umanist!

  4. marius
    11 May 2010 la 11.05.2010 14:41

    Gata, mi-am schimbat poza ! 🙂
    Bai dar nu era nevoie sa scrii un articol ca sa imi schimb poza! 🙂
    De accord cu prietenia care e vocatie dar si un efort pana la urma. Ca prieten trebuie sa muncesti ca sa te bucuri de prietenie. Mai ales in vremurile actuale oamenii pot usor sa se indeparteze unul de altul, fara sa isi dea seama.

  5. dino
    11 May 2010 la 11.05.2010 15:02

    Am rasfoit candva o cartulie, intitulata:”M-am hotarat sa devin prost”, in care autorul spunea ca prostia nu se datoreaza deficitului de intelect, cat se datoreaza lipsei de curaj.
    Fiecare zi pe care o trec constat ca oamenii sunt totusi mai mult fricosi decat prosti, prostia se justifica prin faptul ca, nici ei nu isi pot explica temerile atunci cand le analizeaza. Le e frica sa faca parteneriate de afaceri, le este frica de dragoste,de casnicie, de amanta, de nevasta, de sot, de sef, de criza, de prietenie, de copii…(uneori de caini) printre altele imi amintesc de un articol mai vechi de-al tau, le este frica “sa puna suflet in toate rahaturile pe care le fac”, iar de-asta tot ceea ce realizeaza este un maldar mare cu miros intepator si coloratie incerta.

  6. ana
    11 May 2010 la 11.05.2010 17:21

    Vous avez donné la morve de haricots dans cet article

  7. lizzie
    11 May 2010 la 11.05.2010 19:33

    foooarte trist, mai aud seara tarziu pe Mircea Badea cu genericul apelativ”prietene!”.Fuse si se duse.O nostalgie a celor maturi. un amic tanar se straduia recent sa nu dezvaluie ceva despre el pt ca “prietenia nu dureaza mult”.What?Ce-i aia compatibilitati, sharing, recunostinta momentului intr-o lume subit mai buna?e posibil sa se duca de tot pe apa sambetei impreuna cu noi, capitalismul salbatic din Romania nu e prielnic fenomenului de imprietenire- din nefericire, amicul meu tanar avea oarece dreptate- ce te faci cu cei in care investesti si nu se dovedesc prieteni? parea sustenabil? ai gresit estimarile studiului de fezabilitate.**** happens(4-letter).soo complicated.:-)

  8. razvan
    12 May 2010 la 12.05.2010 00:10

    cred ca esti foarte departe de amintirile mele din copilarie, dar foarte aproape de a bate campii, nu neaparat cu gratie.
    gellu naum iubea pisicile iar despre caini avea o teorie care nu-i avantaja pe oameni.
    oare de ce iubim zarzavatul?

  9. razvan
    12 May 2010 la 12.05.2010 00:11

    frica e o boala, singura pandemie continua despre care nu se vorbeste la stiri

  10. razvan
    12 May 2010 la 12.05.2010 00:14

    do you speak english?! ca e greu cu franceza

  11. razvan
    12 May 2010 la 12.05.2010 00:14

    teoria strica omenia, cum spunea gellu naum

  12. roy batti
    12 May 2010 la 12.05.2010 06:04

    since you requested that we address you in English, here it goes!

    this post sucks..big time…and it’s simply the last time that I’ll waste my time reading your crap.

    your radio show used to be fun and I never thought that behind all that glitz and the crude but enjoyable jokes, hides such an empty human being.

    don’t bother to respond from your high horse, oh…sorry, from your high human since you dislike animals so much. or do so, but rest assured that I won’t be coming back to “read you”.

    but of course you can always preach to your faithful and converted audience.

    and btw, I met Gellu, and he definitely didn’t share your views. Ligia didn’t either.

    RSS FEED REMOVED FROM GOOGLE READER.

  13. VirtualKid
    12 May 2010 la 12.05.2010 06:09

    Poate ca acesta este si motivul pentru care este nevoie sa incepi “performanta” din copilarie.
    Si in acest caz este nevoie de sacrificiu, tenacitate….
    Si chiar si asa, uneori, tot nu-i de-ajuns.

  14. Raluca
    12 May 2010 la 12.05.2010 11:09

    Prietenia a fost si ea inventata cindva, insa inaintea iubirii materne, care e de data recenta (sec 19-20). Si mai recenta e compasiunea pentru animale si natura. La Paris era un profesor care tinea un curs despre personificarea peisajului, la EHESS.
    La americani, la australieni se vede bine sacralitatea duiosiei fata de pets si animale salbaice, care convietuieste moral cu rasismul si mitraliera pregatita pentru antropoizi, dar si cu animalale de ferma hormonizate si papate.
    Ai dreptate cu spiritul rural, el este cauza multor fenomene din jungla bucuresteana. De exemplu, la tara nu se bea cafea la cafenea, iar ceai doar la boale. Prietenia e implicita, intre vecini si rude, care chiar se viziteaza in real, nu in virtual pe facebook si chiar isi manifesta trairi umane, cum ar fi consumarea unui paharel impreuna in bucatarioara, otravirea reciproca a pisicilor, intrajutorarea la cartofi, hranitul unei batrine paralizate, birfitul la poarta..

  15. irina b.
    12 May 2010 la 12.05.2010 13:36

    Oare personajul asta care-ti explica tie, Razvane, cum ai trait (“printre betoane decat si cu cheia de gat decat”) este un prieten de-al tau?

  16. raluca
    12 May 2010 la 12.05.2010 13:52

    gellu naum -despre copilarie,film pe you tube…poate te recuperezi,Razvan!

  17. razvan
    12 May 2010 la 12.05.2010 15:46

    Am citit ieri un slogan pt un mall sau cabinet veterinar: Animalele stiu de ce.

  18. Arina
    12 May 2010 la 12.05.2010 19:37

    La Chisinau nu le zicem prieteni celor de pe facebook. Sunt “friendzi”.

  19. non-stop.ro
    12 May 2010 la 12.05.2010 22:43

    Frate razvane ce s-a intamplat cu harul? Ca articolul acesta parca ti l-ar fi scris un prieten.

  20. doina
    12 May 2010 la 12.05.2010 23:19

    La ţară, prietenia omului, compasiunea şi lugu-lugu către şi pentru animale este aproape de zero. Altminteri cum să-i iei gîţii celui mai bun prieten, fie el porc, curcan sau cocoş – valabil şi pentru varianta feminină a speciilor – si sa-l prepari in feluri multiple, hranitoare si de bun gust? Cît despre cîini şi mîţe, sînt şi ei pe acolo, cumva în plus dar din peisaj…Excepţiile sînt puţine şi privite cu suspiciune, pentru că la ţară tot ce nu produce se cheamă că mănîncă degeaba.
    Vorbim despre România profundă, aia despre care ni se pare nouă că e idilică şi respiră numai bio din toţi porii.
    Ai dreptate, fraţii sînt din altă specie decît prietenii – unii fraţi se urăsc pe bune, de la tinereţe pîn’la bătrîneţe, sincer şi fără compromis. Prietenii sînt ca fraţii care nu se urăsc. Fraţii care împart o bere şi consideră că aşa trebuie, pentru că iubirea nu trebuie explicată.
    O bere cu un cîine e ca o bere cu bunicul – el te iubeşte indiferent ce-ai face, tu nu poţi să-i spui ce-ai vrea să-i spui, deşi el te înţelege. E batrin, uneori te încurcă, îţi strică programul, are toane. Şi te iubeşte.
    Subţire şi complicată e sfoara asta cu care ne jucăm acum…

  21. dino
    13 May 2010 la 13.05.2010 01:20

    fasolea ca fasolea, dar mucii… nu vad mucii

  22. smara
    13 May 2010 la 13.05.2010 11:46

    marturisesc sincer ca relatia pe care am avut-o cu câinele meu a fost mult mai aproape de relatia pe care o am cu copiii mei, decât de cea cu prietenii. din punctul ăsta de vedere, am înțelegere față de reacțiile de duioșie ale turbatului din trafic față de câini vs. concitatidini, în fond e firesc să te înduioșeze o creatură vulnerabilă, capabilă să te ia așa cum ești și să se și bucure pe deasupra. mă rog, atâta timp cât ești sigur că nu te mușcă de călcâi când te-ai întors cu spatele.
    înțeleg că părerea ta are de-a face cu lipsurile oamenilor, nu cu ale câinilor.
    lipsa rațiunii, a simțului măsurii, a simțului umorului.
    ”dino” are dreptate. frica te văduvește și de prieteni, printre multe altele.

  23. Ioana Petian
    13 May 2010 la 13.05.2010 11:54

    Citesc cu regularitate cateva blog-uri, inclusiv acesta. Recunosc; doar pe acest blog citesc si comentarile, dar numai pt. ca ma amuza teribil.
    Mai, d-apoi modul cum reusesti tu sa starnesti omul este chiar incantator.
    Ce sa zic; este incredibila puterea de a interpreta a omului.
    Uite, eu de exemplu, am inteles din acest articol ca “prietenia e din ce în ce mai greu de remarcat” intre oameni si oameni (nu intre oameni si animale care este evidenta:D), dar altii au inteles ca na-i har, ca ai tarit prin betoane cu cheia la gat si ca nu tare ti-ar fi dragi animalele si ca cica n-ar putii:)).Nu ma pot abtine sa nu rad… in hohte!!!

  24. zana eficientei
    13 May 2010 la 13.05.2010 19:35

    de acord cu Ioana, oamenilor le sare tandara cam repede si cam departe de subiect – o fi de la criza? ma duc sa ma sfatuiesc cu cainii mei in chestiunea asta.

  25. Andra
    14 May 2010 la 14.05.2010 14:10

    Eu am inteles articolul tau ca pe o provocare, nu o instigare la comentarii negative. Desi poate le doresti si pe acelea.
    Eu de 5 luni am un caine si il consider de departe cel mai bun prieten al meu. Am o viata sociala absolut ok, sunt tanara, casatorita, am prieteni/colegi etc. Dar un caine te iubeste neconditionat. Eu am ramas socata cand am observat azi-noapte, cand m-am intors acasa dupa 5 ore si l-am lasat pe cainele meu singur, ca nici nu mancase, nici nu bause si nici nu savurase – cum face de obicei – o chestie de rontait speciala pentru cainii mici. Fusese amarat, domnule! Si ne astepta pe noi, stapanii si prietenii lui, sa venim acasa. Nu mai zic de bucuria cu care te intampina cand te intorci acasa, chiar si daca pleci pentru 5 minute, pana la chioscul de la scara alaturata.
    Va trebui sa plec din tara in curand. Si nu pot sa dau cainele asta decat mamei mele, care are nevoie de un prieten mai mult ca oricand.

    Cat despre prietenii “umani”, cu fiecare zi, o noua dezamagire. Dar nu renunt. Ca nici nu se poate fara.

  26. razvan
    14 May 2010 la 14.05.2010 15:18

    Este extraordinar ce ti se intampla. Daca ar fi avut legatura cu textul meu, iti jur ca si plangeam de emotie

  27. Executive Bullshitter
    14 May 2010 la 14.05.2010 20:24

    Oamenii sunt tot animale. se imperecheaza, fata pui, ii hranesc cu lapte > suna naspa, dar omul ie un super mamifer. diferentele ie prea mici si mai mult de ordin speculativ. Pana nu demult, acest animal putzea si se spala exact in aceeasi apa – nu pt ca era mai putin animal, ci pt ca era si extrem de prost. Te pacalesti daca te apuci categorisesti animalele in f. de intelect. Oamenii se imperecheaza pe criterii total irationale. Mi se pare mai relevant de ex. sa le imparti in f. de compasiunea pe care o manifesta fata de vietatile din jur. Fara dubii, prefer sa beau cu cainele (bine, cainele meu e foarte inteligent si compasiv si se duce si dupa bere.. ))

  28. Andu
    14 May 2010 la 14.05.2010 21:40

    In intampinarea “protectiei animalului”, purtatorilor de lesa si tututor carora nu le pasa ca “prietenul lor cel mai bun” merge in patru labe si se miroase in fund, vin si eu cu spatele mergand in sens opus.
    Dragii mei compatrioti fericiti, e “normal” sa-ti apreciezi mai mult amicul patruped, pentru ca nu te critica, nu se pune problema sa nu-ti raspunda la telefon, isi agita mereu coada cand te vede, si-ti mai si roade papucii in semn de afectiune. Ce nu prea pricepeti voi este ca asa cum nu orice rahat este si pansat, nici orice relatie nu e de prietenie. Daca esti dezamagit de prietenii tai “umani”, este poate pentru ca ai cautat in ei un caine care stie sa vorbeasca si sa mearga la pas fara sa fie nevoie sa-l dresezi.
    Am si un secret pentru voi, nu e nevoie sa urasti animalele pentru a-ti iubi prietenii, dar daca ajungi sa iubesti mai mult animalele decat oamenii, inseamna ca nu trebuia sa te intorci din padure.
    Prietenia asta ciudata intre oameni, nu este un schimb de interese sau o investitie, nu va mai lamentati atat de riscuri. Mai bine intrebati-va daca voi v-ati dezamagit prietenii si de ce.
    Fantastic cate muste poti sa nimeresti dintr-un singur plici. Am si eu o intrebare pentru voi. Cand va iubiti atat de sincer si de infocat animalele, ce vedeti in oglinda?
    Mai bine adunati-va gandurile din iarba uda si de pe asfalt, duceti-va acasa, agatati-le in cuier, acoperitile cu o haina de blana si lasati moliile sa-si faca treaba.

  29. Cristi
    15 May 2010 la 15.05.2010 10:52

    Am citit si articolul si comentariile de pana acum. In mare parte sunt de acord cu articolul, mici rezerve la capitolul omu care se spala, si are net etc, cred ca in anumite aspecte e asa dar pe de alta parte suferim si de indepartarea de natura si suprimarea a ceea ce e normal natural in favoarea unor idealuri consumeristo capitalisto idealisto whatever. Dar asta e o alta discutie nu atat de mult despre prietenie, recunosc. In ce priveste prietenia ai mare dreptate. Genu ala de dreptate care le tulbura multora realitatile construite cu grija din iluzii care ne plac, si simt nevoia sa reactioneze defensivo-agresiv sa te puna la punct.

    Ma amuza tare Andra care a luat un animal, il tine inchis in casa si se bucura ca animalu e fericit cand vine ea acasa dupa multe ore de singuratoate foame etc, de parca ar avea saracu de ales. Ceva de genu inchizi un om intr-o temnita uiti de el multe ore nemancat etc, si cand insfarsit mergi sa-i duci si lui ceva realizezi ce bun prieten ai pentru ca saracu se bucura sincer ca te vede cu atat mai mult daca ai si o farfurie in mana.

  30. bhuttu
    16 May 2010 la 16.05.2010 14:27

    Razvan, oricat de mestesugit ar fi aticolul tau – si este, ca am ras – imi e greu sa-ti impartasesc vederile.

    Arată-i un căţeluş unui tip scos din minţi în trafic şi în 5 secunde e în modul lugu-lugu. Încearcă să-i aduci aminte că e om şi că ar avea motive să nu se comporte ca un animal sălbatic şi te calcă în picioare. Ce să fie asta?!

    Pasajul asta mi se pare ca rezuma ideea intregului articol, dar la intrebarea de aici am un raspuns pe care vad ca tu il eviti. Ceea ce se intampla este de fapt destul de natural. Reactia emotionala precede reactia rationala, si oricat de studiat ar suna fraza asta, am auzit-o la televizor.

    Normal ca daca apelezi la logica cu un om nervos o sa sara la bataie, d-aia e nervos. Si normal ca cel mai bun inhibator pentru nervozitate trebuie sa aiba tot un fond emotional, pentru ca nici raceala nu se trateaza cu rugaciuni, nici preacurvia cu pastile.

    Primul care reactioneaza e intotdeauna instinctul de conservare, de-asta ne simtim amenintati in fata unei multimi de oameni si cautam familiaritatea in orice mediu. Odata ce potentialitatea amenintarii dispare (si ce poate fi mai putin amenintator decat un pui de catel cu botul umed si coada jucausa?), putem sa lasam si fondul emotional ceva mai profund sa se exprime. Si daca un catel ne linisteste, inca mai avem o sansa. De ratiune suntem inca departe.

  31. razvan
    17 May 2010 la 17.05.2010 08:21

    si nu e minunat ca ne intelegem?!

  32. bhuttu
    17 May 2010 la 17.05.2010 12:12

    Ba da, este minunat… atat timp cat ne-‘ntelegem. 🙂

  33. Rodica Ionescu
    17 May 2010 la 17.05.2010 13:03

    Oamenii simt nevoia sa isi dea cu parerea, si nu inteleg de ce o fac daca nu au pareri pertinente sau pur si simplu nu inteleg textul pe care il citesc. De ce o fac, sa arate ca exista, sa observi ca te citesc? Asta conteaza? Nu vreau sa jignesc niciunul din cititorii tai, insa mi-as dori sa inteleaga inainte de a emite pareri si de a se simti jigniti….
    Cam atat de comentat de la fata locului

  34. dino
    17 May 2010 la 17.05.2010 14:52

    Nu generaliza. Cand emiti non-rationamente de genul asta, refera-te strict la tine.
    Asa cum nu toate patrupedele sunt pisici, nici toate fiintele bipede nu sunt curci. SIncer nu ma intereseaza faptul ca acum 100.000 de ani semeni mei locuiau in pesteri, ma interesaza faptul ca astazi nu ar mai trebui sa se comporte ca acum 100.000 de ani, iar daca tu preferi sa bei cu cainele tot ce sper este sa nu te apuci intr-o zi sa imi rozi pantofii de la usa. Nu de alta, dar in ritmul asta in 10.000 de ani ne vom intoarce in pestera.
    Una este sa ne comportam omeneste cu animalele gandindu-ne ca intr-o zi si ele vor fi ca noi, asa cum noi am fost cu milioane de ani in urma, si alta e sa te porti animaliceste cu oamenii, cam despre asta e vorba aici: despre curajul de a fi om printre oameni, de a risca (desi personal nu vad care e riscul) sa dezvolti relatii interumane, impreuna cu fiinte care raspund,care te refuza, care iti pot spune ca esti prost, care te pot parasi, abandona etc. (Fiinte cu liber arbitru care se pot satura de fata ta.)
    Iar daca tu te imperechezi pe criterii irationale, probabil asa se explica faptul ca animalismul e predominant. Oamenii se procreeaza din cu totul alte principii.

  35. dan
    17 May 2010 la 17.05.2010 15:07

    ”pt.d-na avocat rodica”…frumos nume,era si un cantec cu acesta,al lui banica jr…oamenii isi dau cu parerea fiindca pot si e dreptul lor s-o faca,rodico!de aceea a si avut loc o revolutie in romania!

  36. dromichete
    17 May 2010 la 17.05.2010 19:38

    Aseară eu şi cîinele meu am băut ca porcii. Frate-miu era pe feisbuc.

  37. Elm
    18 May 2010 la 18.05.2010 09:36

    Hannes Stein, cumva?…

  38. richard
    3 June 2010 la 03.06.2010 07:49

    O adevarata lectie despre etologie.Haha, de mult nu m-am mai amuzat citind asemenea comentarii. Apropo de avatare, animalele au fost folosite din cele mai vechi timpuri ca simbol. Citisi despre Boul sacru Apis? Sau simbolurile heraldice, acele coats of arms? Oare ce stema avea Moldova lui Stefan? Inseamna ca moldovenii erau niste bouri? Nu cred ca galii erau foarte amuzati cind vedeau acvila legiunii …Its all about semiotics, hermano :).

← Inchide