nu stau să vă explic de ce. pentru asta există un prieten, care te sună hohotind de râs la miezul nopţii şi te întreabă: bestie, dormi? hai să-ţi zic un banc georgian.
suntem deja la al doilea banc din Georgia şi mă consider privilegiat.
cică doi cizmari armeni din Tbilisi fumau liniştiţi şi sporovăiau în faţa prăvăliilor lor, aşezate una lângă alta. (georgienii cică fac mişto de armeni, cam cum facem noi de bulgari)
şi unul din ei zice, mă duc la piaţă, să-mi zici şi tu dacă vine cineva pe la mine.
se întoarce de la piaţă şi celălalt îi zice: te-a căutat patru inşi.
eh, îi răspunde cel plecat, o fi fost boney m.
consider acest banc ca o formă de umor extraterestru, probabil cel mai bun, dar şi cel mai tâmpit banc din lume, născut într-un alt sistem de evaluare a vieţii, timpului şi spaţiului.
râd de câteva zile şi mă bucur că aşa mi-am reamintit o scenă de vis din bucătărie, în care una din doamnele de la vase asculta billie jean şi dădea uşor din cap, privindu-i pe cei care dansau la câţiva metri distanţă.
boney m, zice ea către unul dintre bucătari, cu un aer expert. deşi ştia că nu e cazul să o corecteze, el a insistat, că nu e boney m şi doamna i-a tăiat-o nemilos: ştiu, e remix.
Lasă un comentariu