lume multă, oameni puţini, muzică tot aşa

aseară, la concertul cu chick corea si john mclaughlin (pe care nu îl mai suport şi pe care l-aş face brand de dulceaţă, cu figura lui de bunicuţă yoghină) am văzut cea mai teribilă compoziţie de public.

viorica şi ioniţă din clejani and friends, adrian năstase şi fiul lui pedepsit, marcel pavel, muţi alţi lăutari pe care nu-i identific, câţiva rockeri trişti, figuri publice acre şi multe alte feţe care probabil se simţeau bine din cauza preţului biletelor.

în ciuda prezenţei evidente a unui public avizat, atmosfera era încordată, rece, oameni puşi pe aplaudat cu orice preţ, în orice moment, sunet slab şi muzică teribilă pe alocuri.

chick corea, care e un membru cu grad înalt al bisericii scientologice, ca şi tom cruise, seinfeld sau travolta, avea pe scenă un aparat care îl proteja de diverse chestii electromagnetice şi nu numai, probabil. cunoscătorii spun ca are întotdeauna trei astfel de aparate cu el, pentru orice eventualitate şi ca i s-au suspendat nişte concerte prin germania, după ce l-a apucat pofta de discursuri spirituale pe scenă.

dar când atinge pianul (chiar şi dezacordat) toate tâmpeniile astea încă dispar.