La Bran, sfânta sărbătoare de Halloween a căzut în weekend, adică la două zile după calendar.
Cam ca revoluţia socialistă din octombrie, sărbătorită în noiembrie. Dar, după cum se spune în popor, nici nu ştii cum trece timpul când te distrezi.
Am plecat vineri seara într-un road trip cu Chevrolet Trax, pe urmele Halloween-ului românesc.
La plecarea din paradisul unde am locuit, către Bran, m-am întâlnit cu un pui de dac, un om cu un topor pe umăr. Am luat-o ca pe un semn bun, că o să am un Halloween cumsecade, l-am fotografiat şi l-am întrebat cine e, de unde vine şi încotro se întreaptă. Mi-a zis, cu înţelepciunea specifică oamenilor de la munte, că vine de la un om şi se duce la altul.
Nu am pus la inimă şi am coborât spre civilizaţie, cum ar veni. În general, cam ştii la ce te poţi aştepta când intri în Bran. The usual bullshit cu bampiri şi restul atmosferei de artizanat kitsch, în care se vizitatorii se integrează cu mult entuziasm. La ortodocşi, sâmbăta de 2 noiembrie a fost o zi a pomenirii morţilor. Poate din cauza asta, fetele purtau pe cap fie urechile, fie fundiţa (luminoasă, cu beculeţe) a lui Minnie Mouse. Coarnele de drac are so last year.
Turiştii arătau ca un fel de pelerini, veniţi să se închine naiv la altarul ororii şi al bunei dispoziţii. În aer, în loc de tămâie, mirosea apăsător a brânză şi afumătură.
Se simţea o fervoare a pregătirilor pentru petrecerea de noapte de la castel, unde se promitea prezenţa Contelui, în persoană. Lumea cumpăra cam aceleaşi accesorii de recuzită horror made in china. Cea mai cool chestie în materie de originalitate pare să fie să araţi exact la fel ca toţi ceilalţi. În bazar, deasupra unui stand-up pt complexul de dixtracţii numit Castelul Groazei, era adăugată o mică reclamă la Gerovital. Frumuseţe de groază.
Castelul a pierdut demult orice legătură cu spiritul Reginei Maria, dar asta nu deranjează pe nimeni.
Lăsat aşa, nu ar fi avut niciun haz, pentru că toate fetele ştiu că sunt nişte prinţese, atunci când merg agale lângă prinţul lor, cu sabie luminoasă, gen laser, în mână. O regină în plus sau în minus nu rezolvă nevoia de colţi de vampir a populaţiei. Cam jumătate din turiştii veniţi la această sărbătoare a Branului erau străini, arătau şi se comportau exact ca autohtonii în trening.
Fiecare terasă avea o masă ocupată de trei fantome, care aveau în faţă halbe cu un lichid roşu. Ospătăriţele arătau şi mai horror pictate pe faţă. Copiii erau în fierbere şi îşi rugau mamele să îi facă negri la ochi. Un nene venit cu brânză avea în galantar o cutie pe care scria: şorici pârlit ca la soacră-mea. La doi metri mai încolo, o fantomă zâmbea de lângă un balot de paie cu dovleac tradiţional.
În tot acest timp, nişte oameni alergau la maratonul Plaiul Foii, într-un peisaj hipnotizant.
Iar pe mine destinul urma să mă aducă în faţa unei dileme cruciale: mânăncă măgarii banane sau nu?!
(va urma)
Partea a doua
Am făcut o pauză de oroare şi am plecat la o plimbare spre Plaiul Foii, cu gândul de a reveni pentru petrecerea cu Iele şi Contele Dracula, anunţată pe un afiş cu grafică de anii 80, la intrarea în castel.
Am traversat Zărneşti, unde localnicii aclamau cu talăngi participanţii la un maraton local. La finiş îi aplauda atletul Toma Coconea, in person. Am intrat pe un drum cu piatră şi praf. Soarele era undeva în spatele crestei Pietrei Craiului. Din munte şerpuia o cărare şi pe ea coborau alergătorii. Arareori am văzut un acompaniament atât de maiestuos al naturii pentru un efort al omului.
Am mai văzut o moară de apă de la 1800 şi pietre de măcinat aduse din Franţa. Un viaduct părăsit şi multe alte forme de a evita elegant ceea ce se întâmpla în Bran. Staţiunea era deja plină de fete cu urechi de şoricel şi fundiţe luminoase.
La intrarea în castel era coadă de zombies wannabe care vorbeau prostii. Iadul poate însemna uneori să fii izolat undeva împreună cu nişte tipi care se simt deosebiţi şi haioşi pentru că au o pelerină roşu şi negru din poliester.
În restaurantul de deasupra cinematografului local (5D) se proiecta Cats, musicalul acela simpatic, spre disperarea mută a celor veniţi să sărbătorească romantic, cu o pizza, noaptea de Halloween. Era o atmosferă greu de priceput, din care puteai doar să bănuieşti că toată lumea e de acord să respecte, orice-ar fi, programul de distracţie. Pe principiul, am plătit, mâncăm.
Din corturile din parc, se auzea o muzică tristă, de discotecă părăsită. Probabil făcea warm-up un văr de la ţară al Contelui. În curtea interioară a castelului se adunau valuri de personaje mascate cum s-a putut şi se făceau multe poze cu blitzul.
În general, participanţii urlau ca să le transmită celorlalţi că se distrează de zile mari la adăpostul ilustraţiei muzicale de film horror de anii 50, asigurată de un băiat cu laptop şi pelerină de vampir local.
Pe la 10, cozile la care stăteau băieţi cu urechi de iepuraş şi colţi de vampir se evaporaseră. Am fost salvat rapid de telefonul care s-a descărcat înainte de a face alte fotografii ale unei sărbători apreciate în special de cei care cred că un sejur poate avea două zile.
Partea tristă era că multă lume se pregătise cu eforturi pentru această noapte mare. Probabil că era vorba despre speranţa că iubirea adevărată nu are cum să nu îşi arate colţii dacă tot ai ales cizme cu animal print şi voaletă neagră. Cam asta a fost cu oroarea anunţată pentru acest weekend la Bran.
În drumul spre programul de odihnă şi tratament, mi-am adus aminte de cei trei măgari, doi adulţi şi un pui, care priveau către maşini de după un ţarc de lemn, lângă drumul spre Plaiul Foii.
Aveam doar banane în maşină şi i-am întrebat pe cei care îi hrăniseră înainte şi dădeau să demareze, dacă e ok să încerc. Ei au râs şi m-au liniştit: tocmai ce le mâncaseră nişte pateuri cu brânză uitate prin portbagaj. Mi-am adus aminte de un amic care hrănea vrăbiuţe cu firimituri de carne dintr-un sandviş şi am înţeles din nou că impossible is nothing.
Am făcut testul şi au molfăit bananele cu coajă cu tot.
De Halloween, chiar şi măgarii se trag din maimuţă.
P.S. Am călătorit foarte bine şi rapid, pe alocuri, cu un Chevrolet Trax, 1,4 benzină, tracţiune faţă, consum mediu pe durata celor 3 zile: 7.2 l. A fost bine pe serpentine, poate şi pentru că am ascultat pe repeat Moby – Perfect life, ceea ce vă doresc şi dumneavoastră. 🙂 http://www.youtube.com/watch?v=t3ZDqe5j4q8
Lasă un comentariu
7 November 2013 la 07.11.2013 18:54
pana la uram, Robert Pattison si trupa sustin in faimoasa trilogie Twilight la care se uita infrigurate pustoaicele ca si vampirii trebuie integrati in societate, si ei sunt capabili de sentimente, si ei merita o familie.Dupa obiceiul pariarhal, sotia va trece la religia sotului, adikatelea va deveni Bampira.Let me ramble on into the sunset 😀