A aparut o noua specie, formata din cetateni indignati si acuzatori.
Vocea poporului in criza de isterie, cautand cu disperare vinovatul. Ei s-au infiltrat la stiri, pe forumuri, la telefon in direct, pe bloguri, la ghiseele suprapopulate si dau tonul unei atmosfere pline de repros si aspiratii inalte.
Umanitatea iese din calcul si razbate doar pe la cataclisme si accidente cu supravietuitori, in rest lupta pentru demascarea generala continua surd. Am dat peste o stire cu atat mai emotionanta cu cat e plina de o caldura omeneasca aproape exotica.Actorul Johnny Depp a donat 1 milion de lire sterline spitalului londonez in care a fost salvata viata fetitei sale. Pe langa asta, i-a invitat pe medicii si asistentele spitalului la petrecerea de dupa premiera ultimului film in care a jucat. E suspect de coerent si de firesc totul. Un parinte fericit si recunoscator, un gest de caritate fara incarcatura obisnuita de moftangeala.
Ca si multe alte cuvinte care ascund intelesuri nobile, caritatea a inceput sa sune la fel de dubios pe cat pare sa arate profesiunea de medic in ochii opiniei publice de la noi, care amesteca la capitolul coruptie halatele albe cu uniformele de politist sau de vames.Specia intoleranta de care vorbeam, parca nascuta din tata german si mama finlandeza, cere totul pe un ton categoric, fara nuante. Poate tocmai de aceea, daca ajung intr-o circa financiara, chiar daca as putea avea vreun motiv sa blestem sistemul, tot mi se pare ca imaginea unei functionare asaltate de o multime de oameni care urla cere totusi compasiune, merita intelegere.
Sigur ca adunarile in care lumea doneaza bani, ca sa fie vazuta donand bani cu aceeasi implicare emotionala cu care ii mai arunca un biscuit cainelui cu care se joaca de doua ori in viata, intretin mecanismul circuitului providentei in natura. Binele e relativ atunci cand este masurat din perspectiva raului.Nici macar nu mai poti vorbi de nedreptate cand o greseala califica pe culori inchise o intreaga categorie, dupa cum nici recunostinta sau generozitatea nu sunt conditionate de starea sociala. In felul acesta, furia e cap de lista al primei reactii, suspiciunea josnica ii urmeaza odata cu credinta ca un anumit tip de rasplata ne face chit cu cel care o primeste si poate si cu propria constiinta apatica.
Tie pare sa-ti pese numai de ceea ce primesti, pentru ca asa vorbeste lumea, mie oricum nu-mi pasa de tine, dar stiu ca trebuie sa-ti dau ceva, pentru ca stiu sigur ca altfel nu merge.Desi asta e un principiu care face lumea sa se invarta, desi e usor de inteles functia darului, el ajunge la fel de impersonal ca si cititorul de coduri de bare. Sau ceva rusinos, ceva ce pare sa nu poata fi atins de frumos, de fantezie, de dragoste. Cunosc mai multi medici care le dau bolnavilor sarmani bani de drum, ca sa poata ajunge acasa dupa externare, decat se poate afla de la stiri. Si multi alti oameni care fac bine unui om, nu unei categorii, care fac gesturi frumoase mai ales pentru oamenii pe care-i vad, nu pentru un continent.
Poate tocmai din cauza acestei sfinte indignari generale, cu timpul, spitalele si alte locuri in care se salveaza vieti ar putea fi dotate cu automate de distribuit recunostinta sau revolta, ca sa fie totul mai presus de orice indoiala sau implicare. Bagi numarul necesar de fise pentru evaluarea gestului si destinatarul primeste ceea ce teoretic merita in lumea materiala. In acest mod, sunt evitate si momentele in care realitatea seamana cu un film prea frumos sau prea dur.
Iar aceasta incercare disperata a oamenilor de a se desprinde de samburele de umanitate pe care pesemne il ascund ar fi mult mai usor incununata de succes.Partea cea mai frumoasa a povestii cu Johnny Depp pleaca tocmai din acest refuz de a-ti ascunde impulsurile care transforma lumea intr-o poveste plauzibila. Inainte de gestul sau umanitar, sa zicem, actorul a stat in spital alaturi de fetita lui si, pentru ca in jur erau multi alti copii, a existat o continuare care ne arunca aproape intr-un film de Craciun.
Depp a venit de la Los Angeles cu un costum foarte important in bagaj. Asta l-a ajutat sa ajunga pe fluxurile agentiilor de stiri din toata lumea, cu cea mai frumoasa stire de anul trecut si una dintre cele mai frumoase auzite de mine vreodata. Adica le-a citit copiilor din spital povesti, imbracat in costumul de vis al celebrului pirat Jack Sparrow.
19 ianuarie 2008
Lasă un comentariu
20 January 2008 la 20.01.2008 12:38
thank you…(for the news)!
20 January 2008 la 20.01.2008 18:10
asa zisii ‘bogati si darnici’ ar trebui sa invete ceva din maretia si marinimia acestui actor deosebit.
20 January 2008 la 20.01.2008 22:43
unii oameni au harul de a ramine imaculati.
24 January 2008 la 24.01.2008 19:53
da de gandit un gest ca asta, dar oricum pare autentic, o reactie de bucurie, mai degraba decat un gest de PR. pana la urma, nimeni nu este total dezinteresat, asa ca, intre a da ajutor cu pretentia de a fi considerat “om bun” si a sta cu mainile in san in fata nefericirii altora, mi se pare prima preferabila.
(author) 26 January 2008 la 26.01.2008 10:18
[…] A apărut o nouă specie, formată din cetățeni indignați și acuzatori.Vocea poporului în criză de isterie, căutând cu disperare vinovatul. Ei s-au infiltrat la știri, pe forumuri, la telefon în direct, pe bloguri, la ghișeele suprapopulate și dau tonul unei atmosfere pline de reproș și aspirații înalte. (Răzvan Exarhu) […]