Sănătatea e vitală. Aşa susţine un slogan la nişte cosmeticale pentru femei feminine cu pieliţele de pe faţă fine, dar noi nu punem la inimă, pentru că ştim că sănătatea este şi deosebit de mortală în sine.
Atâţia oameni mor pe capetele lor, deşi fuseseră extrem de sănătoşi până la decesul care s-a abătut şi se va abate cu atâta vitalitate. Sănătate şi tot ce vă doriţi, alături de împlinirea tuturor dorinţelor, este urarea pe care şi-o transmit fără scrupule toţi amatorii de predici în faţa uitării.
De fapt, aşa cum a observat personal şi domnul I.T. Morar – întrebându-se, în paralel, ce caută dumnealui în viaţa dumnealui, respectiv ce caută cineva în viaţa la cineva, cum ar spune cineva – viaţa dăunează grav sănătăţii. Până la urmă, şi vitalitatea asta e destul de relativă în comparaţie cu Dumnezeu, care este suficient de etern, aşa încât mai apare în spoturi publicitare chiar şi în zilele noastre.
Bravo, Doamne, eşti cel mai bun, ţine-o tot aşa, toţi te iubim, inclusiv eu şi nişte băieţi care au lectonuri care merg şi fără cablu – un adevărat miracol! Dar şi viaţa e suficient de vitală, dacă nu chiar vitalizantă pentru cei care nu au murit de tot şi sunt încă în viaţa lor.
Dar apropo de acest ultim aspect al frazei anterioare, aduceţi-vă aminte, atunci când rostiţi într-un cadru intim, alături de cei dragi, inclusiv un frate militar la Costanţa, că sănătatea e vitală, aduceţi-vă aminte, zic, că întotdeauna când vă e foame e bine să mâncaţi ceva. Fireşte, atunci când vă este sete, nu trebuie să disperaţi, din cauză că şi hidratarea e vitală în felul ei, şi e mai bine să beţi lichide.
Sunt multe lucruri care efectiv ne spulberizează obişnuinţele gândirii, atunci când suntem trancasaţi de întrebarea căci cum o fi corect: sănătatea este vitală sau vitalitatea este sănătoasă?!
E vital să fii viu? Sau e vital să crăpi, în aceeaşi ordine de idei?! E vital să fii vital? Sau e sănătos să fii sănătos? Aşa mi se pare corect şi cred că sunt în asentimentul lui Dumnezeu, despre care se aude la antena 1 că i-a dat la un om un Logan. Aşa zice omul: Dumnezeu mi-a dat un Logan.
Normal că te gândeşti că, la ce posibilităţi are, putea să-i ajute mai mult, dar uite că nu s-a putut decât ca omul să primească un autoturism proprietate personală a lui.
Cred că e o şansă să fii norocos. Din păcate, e deja mortal să fii mort, la fel cum e vital să fii viu – şi invers. Noroc că e divin să fii Dumnezeu, şi ţine-o tot aşa, Doamne, că divinitatea e sfântă!
ps: un text de prin 2004, cred, pe când scriam despre publicitate în academia caţavencu
Lasă un comentariu