Spirtul Crăciunului şi prietenii săi

Vremea e să vă treziți şi să beți ceva, că e greu de îndurat avalanşa de fapte bune şi miracole din jur.

Am observat că Spirtul Crăciunului, adică varianta de frecție a Spiritului, se manifestă subtil dar apăsat în jurul nostru prin tot felul de fapte mici.

În zona Dorobanți au apărut colindătorii cu mutre de infractori. Coincidență? Nu cred!

Ca prin minune, exact când ziceam că situația din țară e la pământ, au apărut (ca primii ghiocei timizi) cozile la bancomate. Cum să nu te bucuri şi să nu laşi Lumina Sfântă să îți umple Sufletul? Cum?!

Am urcat în dimineața zilei de Crăciun într-un tren spre Brăila. Deja îmi aminteam de viteza lui de tramvai şi pierdeam Spiritul Sărbătorii prin toți porii, când, pac!, Revelație!!!

Nu reuşeam să îmi aseź ca lumea bagajul pe suportul foarte îngust, de tren de navetişti, ales special de departamentul de oligofreni de la CFR, pentru a parcurge distante de peste 4 ore. Şi de ce nu reuşeam?

Din cauza unei perechi de schiuri! Mă uit în jos şi văd clăparii înghesuiți cum se putea sub scaunul pe care stătea o domnişoară îmbracată în costum de ski.

Am zis: iartă-mă, Doamne, pentru slăbiciunea credinței mele, dar nu credeam să apuc ziua în care să văd din nou skiori călătorind spre Galați!!!

Mare e puterea Ta şi iartă-l pe robul Tău măcinat de îndoială!

Cobor din taxi, aveam căciula cu urechi pe cap, aranjată cam şui şi mi s-a părut că nu aud bine întrebarea taximetristului:

Şi ce sunteți, turc, sirian? Zic, de ce? Şi el: păi vorbiți aşa, mai ciudat. Păi, răspund, poate e de la Feteasca Neagră Bauer pe care am băut-o în tren cu rockerul Luciferică, de la Ethic Wine. Nu e, dom’le, de la asta.

Exact când mă plimbam la Dunăre şi mă gândeam că e deja prea mult Miracol, în fața Căpităniei, pe marginea falezei, un grup tipic de brăileni cu aer contrabandist, stăteau în cerc şi se uitau la un obiect lung pe care îl manevra unul dintre ei. Loganul avea geamuri negre, ăla tot lungea mişcarea şi mi-am zis: Ah, şi-a luat creştinul sabie nouă de Crăciun şi o scoate din teacâ în fața prietenilor.

Doar că, fix când am terminat gândul, cercul s-a destrămat şi ei s-au înghesuit, pufoaică în pufoaicâ, rânjind timid cu spatele la Dunăre. Iar prietenul lor lungea în continuare selfie-stickul, cât să incapă toți la cadrul cu bucuria caldă, sinceră, a Sărbătorii.

E, totuşi, pace.

Craciun fericit!