nu ştiu dacă a mai rămas vreun penibil care să nu povestească cum a lovit maşina şmecheră a unei superblonde, care ieşit apoi foarte nervoasă şi a urlat:
bă tu ştii câtă… am.. eu pentru maşina asta?!
povestitorul se jură că faza s-a petrecut în dorobanţi, în parcare la mall sau la ieşirea din gaia, etc.
există o sumă de legende pe care şi le asumă toată lumea sau care i s-au întâmplat surorii soţiei vărului meu, tatălui unei foste colege din liceu, genul ăsta de surse aparent de încredere, dar niciodată verificabile. una e tâmpenia aia cu tipul care a fost răpit de rakeţii bulgari din parcarea hotelului, unde tocmai îşi lăsase familia şi bagajele de vacanţă, şi abandonat câteva zile mai târziu pe marginea drumului, cu un rinichi lipsă.
vin în ajutorul tuturor celor care vor să pară haioşi, interesanţi, prinşi în vârtejul unei vieţi pline de suspans şi poveşti incredibile, cu o vorbă pe care o pot folosi în orice împrejurare, în noaptea de revelion, sau când stau de două ore la o cola împreună cu mulţi prieteni care tac şi dau cu degetul pe smartphonuri.
deci, nu îţi pierde speranţa! poţi să îi smulgi două minute din amorţeală şi să le povesteşti ce ţi-a spus ţie o tipă cu care ai încetat să ieşi, că era prea materialistă, dar era bună de tot. în acest fel, e posibil ca una din fetele de la masă să intre brusc pe chat cu tine şi să îi bagi şi povestea cu rinichiul.
sunt mândru că acum, când citiţi aceste rânduri, se naşte o nouă legendă urbană. întâmplarea face să o fi cunoscut pe autoare, care e o fată şi frumoasă şi deşteaptă, pentru că altfel nu ar fi putut să formuleze ceva sinonim cu perfecţiunea:
“când văd bani, mă îndrăgostesc ca proasta.”
şi, mai departe, cum a spus un tip la un team building de publicitari:
distraţi-vă, că altfel vă ia mama dracului!
Lasă un comentariu