După cum am mai spus, atât Elon Musk, cât şi regretatul Senna, ar fi mândri de demarajul şoferilor noştri de troleibuz.
Zboară pensionarii ca popicele, dar şoferii sunt profesionişti şi ştiu să îi aducă înapoi, la locurile lor, cu o frână bruscă. E un freamăt continuu iar trupurile călătorilor se unduie în balansul troleibuzului dezlănțuit.
O arătare mică îngână ceva cu: la un colț de cotitură, ďădomnu doamne!. Alături, o bunică răcită îi explică nazal nepotului ce se găseşte la târgul de la Universitate: biere, bezeluri, mrânzeturi.
Dau să râd şi mă opresc fulgerat de spiritul Crăciunului, care se exprimă aleatoriu, revelator, printr-o voce pițigăiată şi spartă, de undeva din spate:
A venit ăştia şi nu m-a găsit acasă. Cine, dragă?, întreabă o voce de doagă nespălată. Ei, cine, cine, care cine?!
Ăştia, cititorii de lumină.
(încet, fără speranță de vreun bănuț, se aude pe final: Trecea îngeraşi călare, dădomnu doamne)
Lasă un comentariu