bine ca suntem noi destepti!

Niste cercetatori americani au descoperit ca oamenii inteligenti au mai frecvent probleme financiare.

Mai exista rezultate care arata ca multi dintre cei care au probleme cu greutatea nu sunt chiar asa de isteti precum colegii lor mai zvelti. Dar exista si o parte buna: toate categoriile cu probleme pot recupera la impresie artistica, pentru ca aceia care salveaza vieti sunt pozitionati mai bine in acest clasament.

La fel de interesant ar fi si un studiu asupra relatiei dintre modul de a cauta fericirea si inteligenta. Continue reading…

romani, sabotati bulgaria!

am auzit de dimineata ca circulatia spre giurgiu va fi intrerupta.

daca as fi doar un conducator auto naiv as putea crede ca e normal, fara sa stiu ca de cand se tot repara iesirea spre bulgaria, circulatia nu a fost niciodata intrerupta.

si pentru ca se apropie 1 mai si jumate din romania (exagerez) are planuri sa mearga in bulgaria, mi se pare logic ca cineva sa le puna o piedica celor care vor sa iasa din tara, doar, doar s-or duce la neptun.

bravo tuturor participantilor la acest proiect.

pai avem zacusca si aici, in romania!

edit de week-end: aseara drumul spre giurgiu nu era inchis, ceea ce poate insemna fie ca-l inchid azi, fie ca baietii sunt mult mai rafinati si au dat-o pe misto-uri in comunicare.

oha communication ar fi un nume bun pentru o companie de pr specializata in piedici si intoxicari.

vacanta usoara tuturor.

punkrocker

iggy pop e un tip pe care-l respect profund. cumva, si in cinstea lui am baut un vin bun impreuna cu medicul care mi-a prescris antibiotic. 🙂

am redescoperit un interviu vechi si foarte savuros cu i p, ironii in general si la adresa idiotului (ce fata are!!!!) cu care sta de vorba, mesaje antisistem de buna calitate, si cateva marturii despre being deep into music

[youtube]kqxcgPPdYwo[/youtube]

ar mai fi si the passenger live din ’77, asa, din rautate fata de cei care nu au fost decat la concerte cu holograf si cleopatra stratan.;)

[youtube]y4hPnZUMBwA[/youtube]

si pentru ca inca mai cred ca punk e o muzica de ascultat in diminetile senine, am adaugat la playlist si o piesa care la prima auditie m-a facut sa ma intreb cine or fi smecherasii astia rockeri contemporani, care beau bere light fara alcool si-l imita pe iggy pop?

[youtube]BCcsILCcg9o[/youtube]

Ne pierdem viața încercând să trăim

Dacă vă faceți timp să-i priviți pe cei care intră și ies, pe cei care fumează cu un pahar de plastic în mână în fața buildingurilor de birouri, cei care stau la o masă, mișcând isteric din picior, mușcându-și buzele și obrajii șamd, puteți să vă faceți măcar o impresie despre ce face cariera din omul neatent la el însuși.

M-am întâlnit ieri cu o veche cunoștință, persoană cu multe responsabilități corporatiste. Mi-a spus în 10 minute, in formulări diferite, că nu are nimic vesel să-mi povestească și că, în general nu se prea întâmplă lucruri de genul ăsta într-un mediu de lucru competitiv. Continue reading…

ce nu trebuie pierdut pe 16 mai

Târgovişte, 23 Aprilie 2007 – Pe 16 mai, în cadrul Sărbătorii Aninoasei, va avea loc – în aer liber- o inedită gală Rural Combat ce va cuprinde meciuri de box, judo, karate şi K1, dar şi amuzante partide demonstrative între primari, jurnalişti şi artişti. De asemenea, spectatorii vor avea parte şi de lupte în noroi.

Compania Euro-Art Serv, producătorul executiv al manifestărilor prilejuite de marcarea Zilei comunei dâmboviţene Aninoasa (în sfânta zi de Înălţare a Domnului Nostru Iisus Hristos), aduce alte şi alte elemente de noutate pe parcursul a trei zile de sărbătoare (15, 16 şi 17 mai). Astfel, pentru prima oară în judeţul Dâmboviţa, va organiza Gala Rural Combat, cu întreceri serioase de box, judo, karate şi K1 ( meciuri susţinute de componenţi ai unor cluburi de renume şi sportivi deosebit de apreciaţi), dar şi amuzante partide demonstrative ce vor aduce în ring (sau în noroi) primari, jurnalişti şi artişti îndrăgiţi. De altfel, la Aninoasa se desfăşoară de patru ani, iniţiat şi realizat de Victor Mihalache (directorul Euro-Art Serv şi al Teatrului ‘Junior’ din Târgovişte), Festivalul Primarilor Artişti, astfel că aninoşenii sunt obişnuiţi cu premierele. Complexul de manifestări ‘Sărbătoarea Aninoasei’ va mai cuprinde: spectacole pentru copii, vernisaje de expoziţii, observaţii astronomice, depuneri de coroane, lansări de carte, premiera spectacolului de muzică şi poezie din cadrul proiectului ‘Familia de artişti’, a XII-a ediţie a Festivalului folcloric ‘În sat la Aninoasa’ (iniţiat de Constantin Maricescu – primarul comunei) şi alte activităţi. Invitaţi de onoare vor fi: Maria Ciobanu, Ionuţ şi Ion Dolănescu, Margarita Kovalenko (Bulgaria), grupul de umor ‘Spitalul 9’, precum şi alţi artişti şi ansambluri folclorice din ţară şi de peste hotare.
Pentru relaţii suplimentare, înscrieri ale jurnaliştilor pentru partidele din cadrul Galei Rural Combat ( pentru care acordăm diplome şi trofee), obţinerea de acreditări şi confirmări ale participării la Sărbătoarea Aninoasei, vă rugăm să telefonaţi la numerele 0740-xxxxxx şi 0788.xxxxxxx.
via comunicatedepresa.ro

(n) aum pe blog

CRUSTA

Oraşul avea o singură casă
casa avea o singură încăpere
încăperea avea un singur perete
peretele avea un singur ceas
ceasul avea o singură limbă

în tot acest timp copiii
creşteau şi puneau o singură întrebare
pe când adulţii nedumeriţi şi superbi
scădeau scădeau surâzând

primul poem de gellu naum, citit si asimilat pe cand eram un copil de 10 ani si probabil puneam o singura intrebare.

babe + oligofreni = truth

una din obsesiile recente ale jurnalismului este interviul cu idioti sau decrepiti.
daca vezi cativa jegosi fara dinti, balmajind agramaticisme, parca te lumineaza Duhul Sfant cu adevarul despre lume, viata si realitatea in care traim.

daca nu apare un idiot care sa spuna ceva fara verb despre patrie, parca nu poti sa intelegi ce inseamna iubirea de mosie e un zid.

baba cocosata e secretul oricarui reportaj cutremurator despre adevarata fata a lumii.

cainii slabi care cauta in gunoaie sunt pentru emotie ce este craniul lui Yorrick pentru celebrul Hamlet.

relevanta pare sa se nasca din mizerie si prostie si singurul ei merit este ca nu ajuta la nimic.

afrodita se naste mai nou din spumele pe care le fac la gura slujitorii informatiei.

nasol.

20.000 de pumni in cap

A fi sau a nu mai fi, aceasta-i intrebarea. Splendida demonstratie de Shakespeare la care am asistat live poate fi o lectie pentru cei care nu s-au convins ca lucrurile mari se scufunda repede.

Marmura statuilor se topeste uneori la fel de iute ca untul, lucru trist cateodata, alteori doar plicticos, mai niciodata suficient de satisfacator in ochii celor pasionati de dreptate pe lume si tricouri cu Guevara. Ca e bine sau rau, pare din ce in ce mai evident ca anumite intelesuri sunt in afara ariei de acoperire a majoritatii.

Si acolo vor si ramane. Ceea ce ma bucura, intr-un fel, e ca datorita busculadei continue din realitatea inconjuratoare a inceput sa se vada cine a pierdut legatura cu baza si cine nu. Cine e inca alaturi de noi sau cine merge la bere cu reptilienii si venusienii.

Alt lucru care devine din ce in ce mai vizibil este ca marile discursuri despre principii se compun in principiu, iar adevarul suprem incepe sa se gaseasca in orice discurs inflamat. O noua revolutie este o gluma imposibila, au apus vremurile in care oamenii ieseau in strada pentru ceva gratis, chiar daca era vorba fie si numai de palme peste ceafa, cum spunea Dinescu.

Incepe sa se simta mai apasat intelesul dictonului modern: creeaza schimbarea sau schimbarea te va crea pe tine. Iar toate aceste jocuri de societate ale istoriei ii pot ajuta pe cei pregatiti pentru asta – sa-si inteleaga rolul, puterea, rostul, pozitia.

O meditatie rapida asupra gloriei si decadentei curtezanelor publice poate avea meritul de a vorbi despre infinita usuratate a conditiei noastre de zmei gonflabili, de eroi de mucava, de celebri interpreti de playback.

Desi iluziile pareau sa se fi stins mai demult, ele inca mai misca din piciorus. Desi s-au facut eforturi imense pentru discreditarea demnitatii, onoarei, respectabilitatii unor categorii reprezentative, resursele sunt departe de a se fi epuizat. Circula o gluma despre un tip care era intrebat cu ce se ocupa si, cand spune ca este actor, i se raspunde: credeam ca esti om serios.

Pentru cei care nu au mers suficient la teatru, celebra intrebare hamletiana pare sa aiba legatura numai cu accesul direct la putere, ambitii, orgoliu, notorietate, gablonturi, marire si influenta. A nu mai fi ceva-cineva rimeaza cu neantul absolut, cu lumea de dinainte de Facere. Efectele acestui miraj se vad cu ochiul liber in jurul nostru, la fel de bine ca si efectele sale devastatoare asupra vietii.

Dar a cantari importanta implicarii in aceasta interminabila comedie fara poanta, participarea continua la un joc care nu ne place, care nu ne reprezinta, care ne consuma timpul, nervii, serile, suetele cu prietenii, ne infecteaza cu isterie oriunde ne-am afla echivaleaza cu un vaccin antirabic.

Pentru ca asta inseamna sa incepi sa alegi intre a fi sau a nu mai fi revoltat, scarbit, militant, pasiv, optimist, lucid, entuziast, viu sau absent, indracit sau relaxat, credul, liber, umil, fericit. Omul recent e un bruiaj, e propriul sau parazit, e un zgomot pereche pentru orice zgomot din preajma.

El poate spune pe mare liniste: nu sunt, deci exist. Dar specia stie sa-si foloseasca instinctul de supravietuire si primavara e un sfetnic bun pentru cei care ajung sa se intrebe jenati ce au facut in ultimii 17 ani, cat de mult au trait in viata lor si cat intr-o iluzie publica despre libertate.

Cine e la putere in capul nostru?! Mai exista si intelepciunea marilor consilieri, care si-au dat seama ca marile prefaceri sunt bune inainte ca poporul sa evadeze cu gratarul pe umar cu ocazia lui 1 de Mai.

Si mai exista cred si speranta ca scenele cu politicieni fugariti de mosuleti aprigi la scatoalce se vor repeta mai des, acum ca se vor coace rosiile si ne-am nascut cu dreptul natural de a huidui cu leguma in mana.

Ultimul argument al credintei mele ca lumea care se poate dezmetici va iesi din aceasta vraja cu prosti si nebuni este o replica dintr-un film romanesc, pe care cei care au nevoie o pot folosi in loc de incurajare, zi de zi, ca pe iaurt.

In interpretarea magica a lui Jean Constantin, ea va rasuna vesnic ca un deget ridicat in fata celor care incearca sa transforme totul intr-un miting electoral de la tara: Respectuos va rog sa-mi aprobati sa-i trag 20.000 de pumni in cap!

20-000-de-mii-de-pumni.wav

publicat 21 aprilie 2007 in evz

vorbim pe dracu’

“par delicatesse j’ai perdu ma vie.”
e senzationala consecventa cu care facem sau spunem mecanic lucruri cu care nu suntem de acord.

IMG_20150315_094834
intalnirile cu cei cu care nu mai avem nimic sa ne spunem, conversatiile scurte si caznite, atmosfera rece nu sunt de ajuns pentru a accepta ca nu mai e nimic de facut si ca nu trebuie sa lasam reflexele politetii sau ale unei delicateti inutile sa hotarasca pentru noi.

mai trist e ca totul e la vedere. toata lumea stie ca nu o sa iesim nici la cafea, nici la bere, nici la suc si nici nu o sa vorbim, pentru ca nu mai avem ce sa ne spunem.

petrecerile sunt un loc bun de meditatie asupra acestei minciuni liber consimtite si total gratuite. Continue reading…

laptic de la bunica

cum se face oare ca o specie atat de evoluata, incat isi cumpara logan in rate si se simte oameni 🙂, nu pronunta inca marea intrebare:

de ce contine iaurtul natural lapte praf?

erik satie feat shakira

erik satie, compozitorul :), este unul dintre eroii mei personali.
gnossienne 1 este una din piesele mele favorite.
aici, in fotografiile lui lumpan, puteti afla mai mult despre satie si despre altele.

iar mai departe, am descoperit o proiectie video dintr-un concert shakira, wiz satie and gnossienne1.

oh!

[youtube]irJXE-lgXNc[/youtube]

Ura, mai tare decât sexul

IMG_20131123_145433

Pare ca sexul detine si va detine mereu suprematia audientei. Ura insa il detroneaza mult mai usor decat ne imaginam. Opinia publica e un huligan cu apucaturi de critic, o domnisoara suava cu bata de baseball in poseta.

Amatorii de SF stiu deja ca nu mai e mult pana cand copiii nu vor mai plange la nastere, ci vor urla ca pe stadion: Umilintaa! Democratia mijloacelor de comunicare incurajeaza participarea oricarui posesor de parere, sustine un ecosistem nou in care oricine se simte indreptatit sa se exprime dur, aspru, nemilos asupra oricarei teme, asupra oricarei persoane. Continue reading…

this bird has flown

birdcage.jpg

Kurt Vonnegut, Jr.
1922 — 2007

We are what we pretend to be, so we must be careful what we pretend to be.
Mother Night (1961)

The worst thing that could possibly happen to anybody would be to not be used for anything by anybody. Thank you for using me, even though I didn’t want to be used by anybody.
The Sirens of Titan (1959)

starile mele interne

am revenit in oras cu multa prudenta, adica incercand sa nu o iau personal. 🙂

am deschis televizorul dis morning si am si vazut o grasa care vorbea despre importanta dietei si care in doar un minut a risipit un buchetel de idiotenii.

a spus ca slabirea contribuie si la imbunatatirea starii externe, care e in directa relatie cu starea interna.

imediat dupa, a dat-o ca exemplu pe o prietena de-a ei, care provine dupa o nastere.

 

povestesc asta din snobism, rasism si catehism, pentru ca am observat cu durere ca nu mai am vh1, inlocuit aberant cu antena 2.

iar starea mea interna ar avea tendinta sa altereze starea externa a desteptului de la rcs -rds, care sunt convins ca provine dupa o lobotomie.

ce sa fac, o sa ma uit la strutter, pe mtv, si o sa ma gandesc crestineste la toti cei care ne ajuta sa avem sentimente frumoase.

respira cand bate vantul

intr-un film cu jet li, niste cultivatori de orez intr-o vale verde marginita de munti isi opreau mainile din lucru, se ridicau si ramaneau asa, cu capul usor lasat pe spate, cu ochii inchisi, atunci cand sufla vantul.

sunt in gradina si incep sa inteleg ce inseamna sa respiri atunci cand totul se involbureaza in jurul tau.

dezumanizeisan 2007

Sunt zile in care totul devine un mare vomitiv.

Obsesia generala a performantei cu orice pret ajunge in lumea pioseniei si naste cele mai gretoase gesturi sau discursuri. Asa apar si stralucesc toti campionii bunatatii.

Se vorbeste mult si inutil despre spectacolul-cliseu al transformarii monstrilor in zane bune cu ocazia sarbatorilor.

Centrul de greutate al acestei boli se gaseste insa foarte usor in cea mai prolifica si raspandita industrie, cea a minciunii asumate. Incalzirea globala nu e singura amenintare, suntem incoltiti de minciunile pozitive, de discursul despre valoarea valorilor, despre binele benefic.

Asa cum americanii se bataie si se stramba in viata reala precum actorii din filme si sitcomuri, lumea a preluat spontan discursul cu imbunatatiri. A ajuns asa, un fel de obligatie, e ca si cum nu ti-ai pune pantofi crem cand porti ciorapi albi. Si acesta nu este chiar un exemplu pozitiv, chiar daca pare.

Se minte la fel cum se respira, se mimeaza totul, se adapteaza, se ajusteaza orice, doar, doar sa reusim sa facem o figura frumoasa.

Cred ca mai mult de jumatate din toata informatia vehiculata in spatiul public se refera la kestii ideale, iar restul la relatari despre dezastre, conflicte si ce bine ar merge totul daca n-ar sta lucrurile cum stau.

Momentele de focalizare se regasesc mai mereu in marja de eroare.

Asa ajung diversi aflati in treaba sa peroreze la nesfarsit despre ce ar trebui sa facem, cum ar fi mai bine, cum era pe vremea lui Bratianu si ce bine ar fi sa traim vesnic in perioada interbelica.

Mereu acesti oratori sunt modesti, vorbesc despre importanta muncii, a tenacitatii, a pasiunii pentru creativitate si pentru oameni care trebuie zdrobiti si umiliti. Cu cat ocupa o pozitie mai inalta, subliniaza mai gratios lipsa de importanta a banilor. Si e posibil sa si aiba dreptate, din moment ce altcineva plateste mereu pentru ei.

Mai toti zambesc cu un rictus amabil chiar si cand asteapta trenul, sunt gravi cand atmosfera e destinsa, iubesc mult familia, au o viata simpla si curata si, ceea ce te seaca la ficati, vorbesc incontinuu despre valori sau despre cat il iubesc ei pe Mantuitorul. Mai niciodata, valorile astea nu au o corespondenta cu viata vorbitorului, de obicei sunt pe dos si sunt valabile mai ales pentru altii.

De la cantarete de muzica populara la tot felul de lideri de opinie, afaceristi sau fufe, aflam ca valorile sunt foarte importante, valorile sunt inestimabile si incep toate cu majuscula – de-asta e bine si sa le tinem mai la distanta, dar sa palavragim nesfarsit despre ele.

Pentru acei inocenti care vad aceste mecanisme in functiune, o astfel de intalnire poate avea functia unei revelatii.
Aceea ca exista oameni puternici, oameni destepti, oameni care apar la televizor care vorbesc frumos si care ne umplu inimile de speranta si ne fac sa scriem sms-uri cu: sunteti cei mai buni, tineti-o tot asa, ajutati-ma si pe mine.

Ei ne vorbesc intotdeauna despre cat este de important, dupa ce ai primit foarte mult, sa dai inapoi cu generozitate mai ales din lucrurile care nu-ti folosesc la nimic sau care nu schimba nimic esential, incercand sa si bati mult apa in piua despre responsabilitate si implicare.

Implicarea inseamna ca e obligatoriu sa declari ca inveti incontinuu, ca te doare capul de cate noutati iti fac cioc-cioc la tampla. E foarte bine sa faci asta, sa nu se prinda lumea ca joci tetris.

In afara de aceste caracteristici generale ale mistificarii, lucrul pe care nu-l pot intelege nicicum este cum se poate minti in halul asta, pana la anulare, pana la dezintegrare?!

Cum au ajuns oamenii sa jure in grup pe ce au mai sfant ca e adevarat ce mint?! Si sa creada in adevarul minciunilor? Sa transforme asta intr-un stil de viata aproape lipsit de nuante, in care totul trebuie sa arate asa cum scrie in cartea tehnica.

Confruntata cu aceasta molima, ipocrizia e un inteles aproape dragalas, acceptabil, chiar preferabil, pentru ca inca aduce aminte de insuportabila usuratate a fiintei.

Dar minciuna asta monstruoasa care isi strecoara trimisii peste tot anunta aparitia celui mai tare joc de strategie al tuturor timpurilor: Dezumanizeisan 2007.

Desi sunt diferite, toate personajele se vad la fel, pentru ca fac si spun aceleasi lucruri. Mare profet, Borat, cel care intreba despre o broasca testoasa: Ce tip de caine e asta? What type of dog iz dis?

publicat azi, 7 aprilie 2007 in evz

contemporanii nostri

poveste senzationala despre noul presedinte cecen

“Kadarov a depus juramantul in limba rusa, cu mana pe Constitutia Rusiei si a Ceceniei, precum si pe Coran.

Cei peste 1.500 de invitati au fost asteptati cu caviar si sampanie, aceasta din urma pentru oaspetii care nu sunt musulmani. Pe lista figura si cantareata franceza Patricia Kaas, asteptata sa tina un recital.

De asemenea, el o invitase si pe Caroline Verkaik, reprezentanta Kenyei la concursul Mrs. World, desfasurat toamna trecuta in sudul Rusiei, la Soci.

Dupa cat se pare, Kadarov, care este insurat si are cinci copii, a facut o pasiune pentru Caroline. Musulman fiind, el se pronunta in favoarea poligamiei si a cerut-o de nevasta pe frumoasa kenyana.

Desi i-a oferit, conform traditiei cecene, doi pui, doi cai si o capra, femeia l-a refuzat si nici nu avea de gand sa participe la banchetul de la Gudermes.

Obisnuit mai degraba sa inspire teama, Ramzan Kadarov, care este scund si indesat, nu este prea talentat in a se face placut femeilor. Animalul sau de companie favorit este un tigru, iar distractia preferata aceea de a-si arata priceperea in manuirea lansatorului de rachete.

In schimb, ca un dictator in devenire care se respecta, el se bucura sa vada postere uriase cu chipul sau in mai toate orasele cecene, unde zeci de strazi au fost botezate cu numele lui sau al tatalui sau. ”

 

particulari de stat

pe vremuri, lumea se impartea intre valori de stat si particulare. ma rog…

in aceasta dimineata am auzit la televizor o expresie pe care o credeam apusa.

cozonaci de stat.

si totusi, sunt mai gustosi cozonacii particulari, nu-i asa? sau…?!

vai, si e deja 2007, fetelor! 🙂

inteless is more

comunicarea e foarte importanta, o spune atata lume.

dar de ce, de fiecare data cand interlocutorul iti spune – am inteles! – iti vine sa continui explicatia si esti ferm convins ca nu a inteles nimic?

daca ar exista un counter care sa ne spuna de cate ori pe zi se pronunta – am inteles! – si am putea compara asta cu ce se intampla dupa ce oamenii ar fi trebuit sa aplice ceea ce au inteles, nu-i asa ca ne-am ingrijora un pic?

nha! nha! nha! nha!

cati dintre noi vor rade azi precum acest om eliberat de intristare sau suspin?

talkin’ blues, talkin’ blues, your feet are too big fo’ yo’ shoes!

[youtube]CROgZki_eCU[/youtube]

ps: lasati-l putin sa-si dea drumul la ras.

live de la fata fata locului

azi dimineata o fata de la un anumit post de televiziune povestea despre casatoria lui ion ion tiriac.
si spunand ca viitoarea lui sotie este fiica lui mihai bujor sion, a adaugat ca acesta din urma este nepotul adoptiv al lui ion ion iliescu.

draguta de ea, de ea!

the swing of sandro sandokan

niste muzicanti tigani cantand splendid standarde de jazz intr-o piata din firenze. ma grabeam si am filmat doar finalul unei piese, promitandu-mi ca voi reveni in urmatoarea seara. nu am izbutit, am retinut doar numele unuia dintre ei – Sandro Sandokan
o fi la acordeon, la bass sau la tambal?

28032007009.mp4

il puteti vedea in quicktime. sper 🙂

stupid people say stupid things

o domnisoara care sigur trece drept om (de succes) a reusit sa fie memorabila.
deci, atentie, ca aveti de invatat despre pozitia in care trebuie sa stai in viata in fata unui idiot mai mare decat tine.

avem o idee care este putin cam interesanta, dar daca nu va place putem face cum spuneti dumneavoastra.

marele radu vasile ar fi gelos pe aceasta formulare, el care ne-a daruit cu neuitatul: eu sunt de alta parere, dar daca insistati, inclin spre parerea dumneavoastra.

nu e fascinant ca pot sa mearga pe strada fara sa intre cu capul in stalpi?!