adevărul despre grădiniţe şi fetiţe

mi-a povestit un amic această întâmplare perfectă, mult prea perfectă pentru a fi dată uitării, uite-aşa.

cum e omeneşte şi fireşte, am povestit-o pe facebook, dar şi pe twitter, şi am primit într-un comentariu al unei prietene o completare şi o încheiere, care ne demonstrează că Dumnezeu există şi se distrează uneori alături de noi. cum spunea Céline: ça a commencé comme ça. un fel de #aşaîncepe, la vremea lui.

o fetiţă de cinci ani, dimineaţa în maşină, se repede între scaunele din faţă, pe care erau aşezaţi părinţii semiadormiţi, şi le spune cu un aer de revelaţie întunecată în voce:

deci nu ştiaţi cum să scăpaţi de mine şi aţi gasit-o p-asta cu grădiniţa

şi oarecum simultan, acum foarte mult timp, într-o galaxie îndepărtată, un băieţel îi spune bunicului după prima zi de şcoală:

azi am fost la şcoală, mâine unde mergem?

3 comments

  1. David-Mehedinți Gabriel Augustin   •     Author

    Băiatul meu de 5 ani își bate cu palma peste cap și spune: “-Cap prost! E cineva acolo?”
    Și tot el răspunde râzând: “-Da! Gândul!”

    Sănătate și tot ce-i Bun! La mulți și Buni ani! Doamne Ajută!

  2. Pingback: Răzvan Exarhu – Adevărul despre băieţei şi grădiniţe

  3. Pingback: Știrile mele - 20 mai 2016 | Haivas.ro

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *