aş înlocui usturoiul cu trufele peste tot. parcă îl aud pe nea marian cum se răsteşte drăgăstos la nevastă: ia rupe, femeie, câteva căpățâni de trufe din funia din pod, să mâncăm cu parizeru ăsta de rață, să bem un vin la PET de Cristal Swarovski şi să ne aducem aminte de tinereţe, când eram tineri.
ar duhni a trufe dimineaţa la 6 în metrouri şi autobuze, în rate şi săli de aşteptare. s-ar auzi troznetul diafan al trufelor sparte pe ziar de muncitori, cu un pic de sare si ulei de măsline extravirgin.
am fi înconjuraţi de cetățeni care ar sughiţa în transportul urban şi de reproşurile celor care nu îşi permit decât un simplu pesto de trufe cu unt clarifiat la micul dejun şi care, de frustrare, urlă de la următoarea uşă: băi țărane, mai mănâncă omu’ trufe albe, da’ se mai şi spală pe dinți!
ar fi cozi la farmacii: burtoşi care se mângâie pe bila dureroasă şi cer o pastilă, că am ieşit cu băieții aseară şi mi-a picat greu, deşi doar am împănat un porc cu trufe de iarnă, dar uite că imi vine înapoi, aşa, şi mi-e o greață…, mare păcat că a interzis nenorocitu’ ăsta de grec usturoiu’, că luam un shot de mujdei şi imediat imi trecea, plus că elimina şi mirosu’ neplăcut de transpirație.
ar ieşi toți rafinații nației în piața universității şi ar protesta faţă de exploatarea trufelor de şist, ar face grătare cu sushi, în semn de sfidare, şi ar agita pancarte pe care ar scrie:
Neam săturat de trufe şi circ!
Mougedeille is ok!
dar nu cred că asta ar fi posibil, pentru că trufele se spală în familie.
(text publicat iniţial în revista the one)
(fotografie făcută de andrei lumpan, copilul prietenului meu fotograf, dragoş lumpan, care îmi ţinea scara cu ajutorul căreia îi dădeam copilului avionul jos de pe casă, acum mulţi ani, la ţară.)
Lasă un comentariu