Brrr, ce cald e!

IMG_20160624_085931-768x960

Când e foarte cald, e normal să te gândești la eschimoși, nu? Bine, eu mă mai gândesc şi la ardei umpluți, cu iaurt rece şi mărar, dar asta e.

Toată lumea știe greșit că eschimoșii au nu știu câte cuvinte pentru zăpadă. De parcă asta ne interesează pe noi, când ne curge apa din cap ca la Porțile de Fier.

Important e ce ar zice ei, dacă le-ar fi cald. Oare au vreo interjecție pentru prea cald?  Sau doar pentru prea frig? În fond, la ei, cald poate să însemne doar diferența dintre frig și foarte frig. Deci, logic, ar trebui să spună ceva de genul: Brrr, ce cald e!

Oricum o dai, e prea cald ca să te poți gândi la ceva mai mult de 5 secunde şi simt că îi înțeleg pe lucrătorii de la piramide, când împing cu trupul blocuri imense de aer fierbinte, grele ca piatra încinsă.

Pe tejgheaua unui chioșc de ziare închis sunt întinse cd-uri și cărți. Mult rock vechi, un pic de jazz și un verbatim fără copertă sub carcasă, pe care e scris tremurat cu markerul: bluzuri.

IMG_20160622_073407

Măcar e umbră şi mă gândesc că dacă cineva ar merita să have the blues when they wake up one morning, apoi sunt eschimoşii. Ce poate fi mai blue decât noaptea polară?!

I wake up one morning, in the middle of the night.

Taraba cu cărți si discuri de care nu îi pasă nimănui pulverizează în aer o tristețe de care uiți repede. Alături, pe un scăunel, stă o bătrînă mustăcioasă şi negricioasă, care a întins pe jos muşețel, coada calului şi coada şoricelului.

Vine de două ori pe săptămână de undeva de lângă Caracal. Are şi dude, dar acum le-a terminat. Ochii sunt la fel de iuți ca vorba şi se luminează a bucurie când vede că mă interesează muşețelul şi spune că are o fată aicişa care e cu rinichii şi de când ia coada calului zici că i-a luat cu mâna şi e tare mulțumită. La ea vin cu astea şi am niste dude mari, frumoase, poate iei si mata data viitoare. 

Cu florile în mână, mă gândesc că e bine să ai un (muşe)țel în viață. Exact atunci, un pensionar se opreşte lângă tipul cu bluzurile şi îl întreabă cât are ceasul. Două fără douăzeci. Două fară douăzeci, repetă moşul, fără intonație.

Apoi face primul pas afară din umbra unde eram adăpostiți şi zice îndepărtîndu-se: Ne-am dus dracu’!

 

 

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *