Bruschetă cu brânză de capră, ardei copt şi pesto de patrunjellle

FB_IMG_1471762677614

Trăim vremuri grele. Semnele Apocalipsei se aratâ: tot mai mulți oameni nu suportă mărarul.

Dar noi punem nişte ardei capia la copt şi ne ținem tari. Îi curățăm şi în cufundâm calji intr-o marinadă făcută din ulei de măsline, un pic de zeamă de măsline, un pic de oțet de vin alb, un pic de miere, sare, piper, un cătel de usturoi zdrobit cu lama cuțitului, o crenguță de rozmarin, una de cimbru, Îi lăsăm aşa 2 ore, timp în care facem un pesto de pătrunjelle, cum spun gospodinele din Gaia. 

Amestecați într-un blender o legătură zdravănâ de pătrunjel, sare, piper, zeamă de lămâie, ulei de masline bun, un pic de ceapă verde, nişte nucă trasă în tigaie, un praf de nucşoară. Blendați fără milă până obțineți o pastă lichidă de culoarea smaraldului. Potriviți gustul şi îl lăsați să steie şi el la rece, unde şi ardeii se odihnesque.

Micâ. Fomică, ar spune James Bond. Când simțim că ne dă ghes, incingem cuptiorul la 170° Celsius. Dacă nu avem ceva bun de la Pain Plaisir, folosim o felie de toast, pe care o ungem cu nişte unt de qualité. Aşezăm o felie generoasă de chèvre de capră, cum îmi place mie să spun şi am observat că foarte mulți oameni au crezut că sunt crétin şi că je ne sais pas que chèvre signifie capră en français şi m-au corectat destul de jenați, Răzvan, e ca şi cum ai spune capră de capră, e o repetiție, sper să nu te superi.

Cum spunea un imbecil la tv acum mult timp: pentru asta am murit noi la Revoluție?

Sâ ajungem vai de capu’ nostru, fără simțu’ umorului şi mărarofobi?!

Mă scuzați, reiau. Punem pe toast felia de chèvre de capră maturată si o lăsăm 5 minute în cuptor, să leşine de căldură şi să se bronzeze un pic. Nu trebuie să fie croquante, ci crocănţique.

Ungem centrul farfuriei cu nişte pesto proaspăt şi acrişor, trântim felia, că ne arde la degeţelles, punem câteva fâşii de ardei copt, dulce şi parfumat cu o bănuială de usturoi, comme on dit en France, un soupçon d’ail, presărăm nişte cimbrişor şi mai departe păstrăm cuptorul încins, pentru că această bruschetă nu vine niciodată singură.

Dacă nu aş fi botezat deja sosul Neştire, aşa ar fi fost normal să o strige admiratorii. În lipsă, putem spune si despre ea, câ e #omizerie. Mai adu-ne nişte mizerie din asta, strigau odinioară mesenii. Dar laissons les nostalgies, parscă 

Uniți salivăm!

Ca de obiceille.

1 comment

  1. Anonymous   •  

    Delicios! Ma chinui sa nu ma duc pana in bucatarie.Cred ca pana acum vreo doi ani nici eu nu suportam mararul sau patrunjelul, nu stiu exact ce m-a facut sa-mi schimb parerea.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *