Chiftele din dovlecei, amintiri din paradis

in Gusturi, 26.05.2015

IMG_20150525_164403

 

Probabil că după combinația dintre roșiile alea bune, de grădină, și o telemea grasă ca zeița fertilității la neolitici, chifteluțele astea sunt a doua chintesență a verii.

După prima îmbucătură, revăd tramvaiele vechi din Brăila, cu scaune de lemn și taxatoare legănată de hurducăieli, nisipul fin de Dunăre sau sarea uscată pe piele, după o plimbare cu bunicul meu până la Lacu Sărat.

Pentru că geamurile tramvaielor se scoteau pe la începutul lui iulie, (incredibil, nu?!), vara înseamnă și acum pentru mine vânt, soare strecurat prin frunze, jocul acela al luminii pe asfaltul sleit, care înghițea multe tocuri, răcoarea treptelor sub tălpi, când urci voinicește cu șlapii în mână, și foșnetul rochiilor de mătase ale mamei mele.

Plus sforăitul de după amiază al lui taică-meu, pe care îl întrerupeam uneori gâdilîndu-l scurt și fugind spre platoul din bucătărie, turnul Babel din chiftele din dovlecei, apoteoza verdelui îmbinat cu auriu.

Madlena mea miroase a prăjeală din aia metafizică și mă trimite fără discuții spre vârsta de 4 ani. Gusturile, parfumul sau muzica sunt singura mașină a timpului la care avem acces, cel puțin noi, ăștia.

Fără puseuri lacrimogene, doar ambiționat de o rețetă meschină de zucchini fritters dintr-o carte englezească, m-am încumetat, pentru copilul din mine, la primele mele chifteluțe din dovlecei.

Am pornit în căutarea gustului pierdut, de neuitat, cel care se verifică simplu cu un plescăit scurt, pe zâmbet, și o privire luuungă în gol.

 

Les grandes quiftelles de dovletcheilles, cum spun francejii din Comorofca.

500 g dovlecei dați pă răzătoarea á mare și scurși bine

4 linguri de pesmet sau mălai

3 ouă

100 g brânză de care vă place, rasă pe á mică

ceapă și usturoi verde, finesse, cam 2/3 din cantitatea de dovlecei, sau cum dorește domnii

mărar, pătrunjel, sare, piper

Am amestecat dovleceii cu verdeața, ouăle, brânza, sarea și piperul și am potrivit gustul.

Am folosit jumătate pesmet, jumătate mălai fin, pe care le-am integrat încet. Data viitoare elimin pesmetul, dar depinde de cum priviți viața și mălaiul. Am lăsat compoziția să stea 10 minute, Dacă e prea apoasă, mai adăugați făină sau ce simțiți voi, că frumusețea vine din interior. Exact ca și înjurăturile.

Se încinge ulei de floare, cam cât să se ridice un centimetru pe pereții rotunji ai tigăii. Se ia compoziție cu o lingură de dimensiuni preferate de voi și se așează în ulei, după care se lovește părintește chifteaua în căpuțul ei, ca să se întindă uniform, să nu rămână cu moț. Nu știu ce tigăi aveți voi, dar nu aș pune mai mult de trei linguri la o serie.

Focul trebuie să fie molcom, să nu prăpădiți bunătate de madlenă.

Vă gândiți un pic la Bruce Lee, luați paletuța și întoarceți chifteluțele cu o mișcare iute de poignet. Cam 3 minute pe fiecare parte, depinde de grosimea compoziției.

Să nu le lăsați să se arză, că e păcat, că sunteți băieți tineri și aveți timp.

Scoateți chifteluțele pe hârtie absorbantă și vă uitați o vreme galeș la ele, că trebuie să steie un pic. După mine, sunt perfecte reci, a doua zi, după ce s-a mai maturizat şi ele. Dar cine sunt eu să le judec?!

Am făcut un sos de iaurt cu mentă, un pic de usturoi, lămâie și niste mărar și am ieșit din bucătărie, să las Forța să lucreze. Putem să îl numim şi pe el Neştire, pentru ca se manâncă exact ca sosul de la vinetele dumnezeieşti.

Am adulmecat parfumul perfect, precis, același de atunci și mereu și mi-am adus aminte de Lyggia Naum, care mi-a zis odată foarte serios: numai la oamenii răi nu miroase a mâncare în casă, Răzvan!

[…]

Aerul se mișcă între ferestrele deschise și împinge de colo-colo Divina Prăjeală.

Mănânc și râd. Mărâd.

 

Bon appétit, pui de daci!

(și să îmi spuneți cum a fost)

 

 

 

 

 

 

 

 

Lasă un comentariu

  1. gina
    26 May 2015 la 26.05.2015 09:44

    coapte , se potate?

  2. Ramona
    26 May 2015 la 26.05.2015 10:26

    O, ce amintiri mi-ai trezit:) oare mai sunt tramvaiele alea vechi la Braila?

  3. razvan
    26 May 2015 la 26.05.2015 11:51

    dacă le pui un pic de praf de copt, le faci un fel de soufflé. sau le începi în forme metalicè, pe care le scoți când s-a intarit compozitia si poti sa le si intorci, sa se rumeneasca peste tot.

  4. razvan
    26 May 2015 la 26.05.2015 11:51

    nu mai e aproape nimic la brăila.

  5. Ramona
    27 May 2015 la 27.05.2015 18:22

    Of

  6. Răzvan Exarhu – burger vegetarian de duminică
    (author) 5 July 2015 la 05.07.2015 10:43

    […] făcut mai multe chiftele de dovlecei, nu ştiu exact de ce, rețeta divină o găsiți aici. cert e că aveam o rezervă considerabilă şi trebuia să le utilizez, plus că simțeam că îmi […]

  7. lily
    4 June 2016 la 04.06.2016 15:48

    Am ras cu lacrimi! Splendida descrierea ,divina mancarea! Iar prajeala are rostul ei!

  8. Petra
    16 June 2016 la 16.06.2016 10:25

    Cele mai bune chiftele de dovlecei. Am devenit dependență, acum am recitit reteta ca de anul trecut pana acum…..”.multa vreme a trecut”. Intr-adevăr malaiul e surprinzător in compozitie iar rezultatul e …
    La naiba ma duc la piata sa cumpăr vreo 2 kg.de dovlecei.

  9. Petra
    16 June 2016 la 16.06.2016 10:26

    Cele mai bune chiftele de dovlecei. Am devenit dependenta. Chiar acum am recitit reteta ca de anul trecut pana acum…..”.multa vreme a trecut”. Intr-adevăr malaiul e surprinzător in compozitie iar rezultatul e …
    La naiba ma duc la piata sa cumpăr vreo 2 kg.de dovlecei.

  10. mihai vasilescu blog | Ce mi-a plăcut (săptămâna 27)
    (author) 10 July 2016 la 10.07.2016 09:01

    […] Sper că ați mâncat. Atât vă spun. […]

← Inchide