răspunsul la cea mai importantă întrebare

toţi iubim kestiile categorice, dar tranşante. decise, dar ferme. hotărâte, dar neezitante.

aşa a ajuns populaţia de pe teritoriul ţării noastre să folosească în anii 90 particula deci în absolut orice context. molima a apărut, probabil, din nevoia de a obţine acel sentiment de echilibru pe care numai un deci, bună ziua, deci, te iubesc, deci, poftă bună la masă îl pot oferi.

IMG_20141214_212953

suntem însetaţi de cunoaştere şi încercăm să aflăm răspunsul final la tot ce e în jur, ca să putem să mergem şi noi liniştiţi acasă. dar, vai, există premisa de a ne elibera de povara curiozităţii noastre eterne.

putem să nu mai formulăm la nesfârşit întrebarea tuturor întrebărilor: de ce. totul e să ne golim mintea şi să nu mai aşteptăm ca răspunsul să fie şi soluţia.

ieri mi-a povestit un prieten bucătar această fabulă zen, dar nu prea.

un bucătar care supraveghea şi crea meniul unui restaurant a ajuns la lucru puţin înaintea prânzului. pentru că nu participase la executarea specialităţilor zilei, a început să le guste pe rând. şi după ce a lăsat jos o lingură, îl întreabă pe cel care gătise de dimineaţă:

auzi, tu ai citit reţeta de la supa asta chinezească?

da, sigur.

adică ştii să o faci?

bineînţeles! 

şi atunci, de ce i-ai pus borş?

o pauză şi urmează epifania.

nu ştiu.

 

hai să ne liniştim, că nimeni, niciodată nu o să ne spună de ce.

 

 

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *