Unde mă duci, bestie?

Cea mai recentă descoperire (a mea) despre mine este că mă înnebunesc după maşini. Imi plac demonstraţiile de forţă şi graţie, sound-ul şi mai ales libertatea de a rupe lanţul apăsând pe o pedală. Da, e adevărat, acum ceva timp am trădat bicicleta pentru un AMG. La ceva timp după, am avut onoarea de a fi invitat să scriu pentru Top Gear România. Acesta e primul meu write-test, publicat anul trecut.

Dacă Cel care a creat lumea ar avea nevoie de un buton de start, unul de volum şi unul pentru orice eventualitate, ar trebui să vorbească la Audi şi să le ceară pe cele din A5 Cabrio. E primul lucru pe care îţi vine să-l faci după ce te-ai cuibărit în scaunul care te cuprinde ca o mănuşă de baseball. Pare că tot interiorul e gândit pentru ca

oriunde să găseşti un detaliu care să-ţi placă. E omeneşte aşadar să te apuci să apeşi toate cele 10000 de butoane, fie şi numai din plăcerea de a auzi un clic-clac melodios şi probabil testat cu stetoscopul de nişte cântăreţi de operă şi dirijori cu auz total.

Mai rămâne şi plăcerea din buricele degetelor, care te face să-ţi doreşti să atingi în continuu o bucăţică din maşină şi să adulmeci parfumul special al combinaţiei de materiale. Perversiunea asta tactil-olfactivă se numeşte haptică iar iniţiaţii care o înţeleg lucrează la Audi şi ştiu clar cum s-o transforme în dependenţă. Pariu că o să vedem în curând autostopişti excentrici care întreabă: pot să vă apăs şi eu butoanele?!

Orice obsedat de acest fel ar aprecia butonul care închide sau deschide toate geamurile, aşezat fix lângă cel care decapotează în numai 15 secunde plafonul, despre care juri că nu e din pânză. Trecerea de la coupé la cabrio e foarte sexy şi foarte interesantă din punct de vedere ştiinţific. E în natura omului să vrea să zboare, întrebarea este la ce viteză decolezi când decapotezi din gonetă.

După câteva ore de cercetare, începi să realizezi că un pic mai sus de butonul care transformă maşina în evantai pentru fetele de la terase, poţi să apeşi Start engine în timp ce învârţi sanki nonşalant cheia pe deget. Şi ea e foarte frumoasă, capabilă să nască o nouă generaţie de copilaşi care ies la leagăne cu cheia dela cabrio la gat.

Ce se întâmplă mai apoi, după un lag explicabil pentru un diesel, este că în 6 secunde atingi suta, fără să auzi vreun muget de Hulk supărat că a pierdut ultimul episod din Regina. Iar maşina este clar enervantă. E insuportabil de silenţioasă, pentru ADN-ul ei de tractor. În fond, ăsta e farmecul ei, să-ţi contrazică aşteptările, probabil că asta i-a şi distrat pe băieţi: hai să facem o maşină care să-i enerveze pe deştepţii ăştia.

Nu duduie, nu tremură, nu rage, e compactă, jignitor de stabilă, design prietenos şi foarte fancy. Doar că ar trebui să se vândă cu baticuri şi căciuliţe included pentru pasagerii din spate, când ai fantezia de a merge decapotat pe autostradă. Cu sau fără căciuliţă, trebuie să te împrieteneşti întâi cu direcţia care e foarte, foarte sensibilă. E un fel de compensaţie, probabil, pentru cât de bine stă Quattro pe şosea, ca şi cum o mână venită de sus l-ar face aderent ca o pisică de mare.

Trebuie să fii un caz patologic să o scapi chiar şi în curbe foarte strânse. Şi chiar dacă decuplezi ESP, tot trebuie să te ajuţi cu familia să mai verse nişte ulei pe şosea, ca să faci nişte drifturi ca lumea. Atât suspensia cât şi atacul cutiei se pot configura şi e inutil să adaug că modul Dinamic e cel în care s-a comportat cel mai bine şi în care a dat şi o probă de voce – timidă, dar emoţionantă.

Dacă începi să comunici extrasenzorial cu pedala de acceleraţie şi înveţi să rămâi în zona turbo, devii conştient că sub costumul tău de batman în civil stau 240 de cai, un cuplu de 500 de Nm pe o planşă foarte generoasă, de 1500-3000 de rotatii/min, la o greutate de doar 1650 de kg. Şi atunci mai rămâne doar să te întrebi cât consumă drăcia asta.

Suficient de puţin cât să îţi treacă prin gând zilnic să dai o fugă până la Carei şi înapoi, adică 8.6 în oraş şi 5.9 la ţară. Prin comparaţie, motorizarea pe benzină ajunge la 13.6 in oraş şi 6.8 în afară. Poliţistul care m-a oprit şi m-a făcut să-l dau pe Ozzie mai încet în sistemul Bang&Olufsen, m-a întrebat dacă nu mă doare sufletul că intră praf în ea. Sigur că da.

Ne-am despărţit exact înainte să întrebe de ce nu are cotieră în spare şi nici butoane pentru geamuri. Şi mi-a spus că I se pare cam scumpă la 54 000 preţ de pornire. Însă, atâta vreme cât motorul nu este opţional, eu zic că stăm bine. Şi în afară de încântarea teribilă de a conduce până la epuizare, acest cabrio m-a făcut să râd de unul singur când mi-am amintit de un stareţ special de la mânăstirea Sinaia.

A fost abordat de o credincioasă cu aplecare spre poezie şi vise în care apăreau cercuri luminoase. Preotul i-a zis aşa: dacă sunt trei, poate fi vorba de Sfânta Treime, dacă sunt cinci e Olimpiada iar dacă sunt patru cercuri, e Audi.

Aşa să ne ajute Marele Driver!