Adevărul despre băieţei şi grădiniţe

A tot plouat zilele astea şi am formulat des aceeaşi întrebare. Oare cum o fi să fii una din insectele care zboară bine mersi printre picături? Ai şti că aia e ploaie, ai avea vreun stres, sau ai folosi doar graţia din dotare, ca atunci când traversezi o stradă pustie?

Oarecum la fel de paradoxal funcţionează uneori şi mintea copiilor, înainte să meargă la şcoală. Aşa ajungi să te întrebi dacă nu cumva ai greşit toată viaţa, până la întâlnirea cu un ciutan de 5 ani.

Îl cheamă Petru Comănescu, e copilul cel mic al pictorului Nicolae Comănescu – despre care se spune că a schimbat pictura românească atunci când a ieşit în lume cu seria numită (Z)Gura mă-tii dă fluture.

Copilul era înconjurat de rude care îl tot întrebau de ce nu merge la grădiniţă – pentru că nu vrea să meargă la grădiniţă, şi nu merge.

După ce a devenit suficient de plictisit de insistenţa adulţilor, a convenit să le explice aşa încât să înţeleagă şi ei cum stă treaba la 5 ani:

“Să mergi la grădiniţă, e ca şi cum ai merge la servici fără să fii plătit.”

 

Click aici, dacă vreţi să aflaţi şi Adevărul despre grădiniţe şi fetiţe