Duminica e singura zi în care poporul are voie să nu mai mănînce somon și are dezlegare la icrele lui. Și e o zi de răsfăț, în care ne jucăm îndelung ascunselea cu degetele de la picioare sub pilotă. Adică le scoatem un pic afară și le pitim imediat la loc, la căldurică răducanu. Ca în copilărie, cînd sunam la sonerii necunoscute și fugeam.
Acum ne-am maturizat, avem un aparat Nespresso în casă și ne întrebăm cum am putea obține efecte și mai spectaculoase din intîlnirea dintre cafea și micul dejun.
Eu m-am gîndit la o rețetă cu care mă răsfăț din cînd în cînd și care combină fericit foarte multe forme de intensitate.
Hai, că iar aveți treabă.
Ce ne trebuie pentru o porție
3 ouă – din care folosim două întregi și un gălbenuș
25 grame de unt bun
50 g parmezan ras fin
25 ml kefir bun
O lingură zdravănă de smîntînă fermentată
O linguriță cu vîrf de icre de somon
Sare, piper proaspăt rîșnit
Niște fire de mărar sau tije de arpagic tînăr
Nespresso Master Origin, Ethiopia
Batem ouăle cu kefir, un pic de sare și piper. Se topește untul în tigaie la foc mic spre mediu. Cînd tinde să se coloreze un pic, adăugăm compoziția și cu o spatulă amestecăm continuu, repede, ca să se coacă uniform.
Cînd la suprafața omletei a rămas doar o cremă fină, presărăm parmezanul și luăm tigaia de pe foc.
Puteți răsfira acum verdeața tocată fin, e mai intensă aroma. Sau o puteți pune la final peste smîntînă, ca să dea bine pe Instagram.
Rulați omleta, care nu trebuie să aibă urme grave de coacere. În mod ideal, în acest context, ea trebuie să fie foarte pufoasă, perfect galbenă, astfel încât singura textură crocantă să rămînă icrele. Bun, nici ele nu sunt piulițe, dar vă dați seama ce exigențe și responsabilități vă revin…
O așezați delicat pe farfurie, reveniți cu smîntîna și icrele, și poate niște brioșă prăjită. Eu am pus parmezan și deasupra, în farfurie, iar verdeața înăuntru.
Încercați să gustați toate cele trei componente în același timp, plus pîine, dacă e.
Și la final, dacă aveți posibilitatea, mai așezați un strat de plăcere cu un espresso.
Eu am zis că merge bine Nespresso Master Origin, Ethiopia.
Boabele astea se usucă la soare cîteva săptămîni și absorb, în acest fel, toate aromele dulci din cireașa de cafea. Pe lîngă nota fructată, aciditatea face față elegant intensității din bobițele de icre și le potențează într-un post-gust capabil să te trimită în același timp după borcănelul cu icre și după încă un expresso. Poate chiar macchiato. Ca să nu faci două drumuri.
Poftă bună și să îmi spuneți cum a ieșit.
P.S. Dacă nu țineți icri în casî, puteți să le inlocuiți cu un somon fumé. Somon din pește, bineînțeles.
Lasă un comentariu