Bonjurică. Nu am să vă țin mult, că aveți un pic de treabă. Ce vreau să subliniez, e că unul din cuvintele care ar putea aduce pace mondială și interioară e GOGOȘELE. Dacă strigi asta deasupra unor oameni care se ceartă, o să vezi cum gălăgia se stinge și ei vin agale către platoași. Celălalt cuvânt e COSTIȚĂ. Gata cu vrăjeala, la triabă!
Ce ne trebuie
Pentru aluat
250 g făină cernută
5 g sare
40 g unt topit
350 ml apă minerală
2 albușuri bătute spumă
un pic de rom
Pentru mere și gogoșele
8 mere verzi sau Renet, alea de diabetici, cum scrie prin piață – acre, pe scurt
50 g zacăr pudră
5 linguri de rom
ulei de prăjeală
aluatul
zahăr tos, pentru efecte speciale
un pic de je ne sais pas quoi
Cum procedăm
Pentru aluat
Făina și sare într-un bol, incorporăm untul. Umezim treptat cu apa minerală. Aghesmuim cu romul. Nu se frământă, doar se omogenizează. Îl lăsăm să stea juma de oră. Putem folosi si un pic de drojdie, dacă e. Dar nu vă bateți capul.
Unii pun zahăr în aluat. Eu zic că nu au Dumnezeu. Alții folosesc bere. Sfătuiți-vă cu duhovnicul și vedeți ce cale alegeți. Albușurile se incorporează înainte să începeți prăjeala. Asta a zis-o Bob Marley, parcă.
Pentru mere
Curățăm merele cu aparatul ĂLA. Apoi, le decojim. Le tăiem în felii de 7 cm. Le punem în ceva, într-un vas, dar mai degrabă într-o pungă de bucătărie ca să stea cu zahăr și rom și să se nuanțeze, să devină o versiune mai bună a lor, cum spune doamna doctor psiholog.
Se încălzește uleiul.
Merele se scot de la macerat și se scurg bine. Se scufundă în aluat și se aruncă în ulei. Se prăjesc pînă devin aurii peste tot. Se scot pe hîrtie absorbantă. Dacă vreți, le puteți pudra cu zahăr. Eu le-am presărat zahăr tos și le-am ars un pic cu lampa. Dar se poate obține același efect, dacă le țineți un pic în cuptorul bine încins. În mod ideal, ar trebui rase pe loc. Dar se pot ține și pentru mai tîrziu, adică pentru micul dejun de mîine.
Sunt dulci – acrișoare, crocante, cremoase în interior, ca un sărut franțuzesc, practic. Oricum, de la franceji ni se trag, ei le spun beignets. Pentru zilele astea de dinainte de vacanță, cred că merge să stai și să te uiți la diminețile astea cristaline și să înmoi gogoșelele într-un espresso Cosi, de la Nespresso. E fructat, cu note de coajă de lămîie rasă și cereale bine prăjite. E una din preferințele mele.
Eu zic că veți face o figură frumoasă și o să mă pomeniți, chiar și cu gura plină. Nu se va înțelege bine ce spuneți. Poate că e cît de cît impecabil. Sau poate că atît s-a putut. În orice caz, eu vă pup pe chakre, să gătiți bine și atât de necesarul
Spor la cafeluță!
Lasă un comentariu