Borşul de lobodă, rețeta supremă

 

eu numesc această licoare: Borsche Carrera (Turbo 4S), pentru că merită.

printre altele, prezic un viitor strălucit umilei, dar nobilei buruieni, numită lobodă. un viitor asemănător în glorie cu cel al leurdei, acest Arsenie Boca al primăverii daco-române, fără de care viața pare să nu mai aibă nici un sens, lately.

puțini ştiu că fosta Securitate ferea poporul de leurdă şi pustia sistematic pădurile, pentru ca nimeni să nu duhnească a altceva decât a parizer cu muştar. dar să lăsăm istoria recentă şi să vedem cum se obține poțiunea magică pe care aş ține-o pe noptieră şi aş folosi-o ca mască de față, dacă nu m-aş gândi că Asterix şi Obelix, ar fi sorbit-o şi ei, înainte de luptă.

să fim rezonabili, zic, pe noptieră e suficient. pentru că e bun şi la apoteoză, dar şi la mahmureală.

oricum, hipsterii din Brooklyn pun murături şi îşi țin borcanele în fereastră, ca să se laude, îmi spunea o prietenă, deci mai durează maxim doi ani până când frații lor români vor pedala frenetic pe Calea Victoriei, plini de sufertaşe cu Borsche Carrera.

cum procedăm?!

dăm pe răzătoarea mare vreo patru morcovi zdraveni, o țelină medie, tocăm două-trei legături de ceapă verde şi le înăbuşim în apă cu puțin ulei.

sare, piper.

când s-au înmuiat, adăugăm vreo două căni cu apă şi lăsăm oala pe foc mic. ne asigurăm ca legumele au fiert şi adăugăm ştevia tăiată fâşii de 3 cm.

după câteva clocote, turnăm şi borşul (pe care l-am fiert separat înainte), aducem din nou la fierbere şi potrivim gustul de sare şi piper. (nivelul de acru îl reglați din borş, aşadar şi proporția de apă variază dupa gust.)

imediat după clocot, adăugați loboda, opriți focul, acoperiți oala şi lăsați capodopera să stea un pic să se reculeagă.

după gustul meu, compoziția trebuie să fie acră şi foarte deasă, bogată în ierburi. nu îmi place să o dreg cu ou şi nu văd sensul adaosului de orez, care îi şi tulbură culoarea.

în farfurie pun o lingură serioasă de iaurt gros şi leuştean din belşug. borşul fără leuştean e ca bicicleta fără roți, aşa că vă las să dați iama în piață şi va mai spun un sincer:

bon appetit, pui de daci!