Mirosurile sunt toată şmecheria. Ce simți în plin soare şi ce descoperi la umbră.
Apoi sunt duzii. După mine, parfumul fructelor fermentate pe asfalt, agude le spuneam la Brăila, este primul semn că eşti printre case vechi, pe o stradă pe care vei mai simți si niste tei, apoi o adiere de ardei umpluți, vinete coapte, un râs de gospodină care acoperă clinchetul tacâmurilor, când e seară şi linişte înainte să plouă şi să miroasă a praf ud.
Lasă un comentariu