E joi, vine badea pe la noi, cum sublinia adeseori și Mircea Eliade. E a patra zi de adaptare la postul intermitent și momentul trezirii dimineața e cam ca o frânare după ce ai atins 400 km la ora. Adică, durează mult. Am început să mă culc devreme, undeva între 10 și 11 seara, ca să încerc să mă apropii de 8 ore de somn pe zi. De când merg la radio, din octombrie 2017, media mea de somn a fost cam de 5 ore. Vacanța de iarnă nu a fost suficientă ca să scap de sentimentul că sunt cam rupt de oboseală și că trag tare de mine.
Acum simt că i-am făcut o surpriză corpului meu, care profită de odihnă cu voluptatea cu care un terrier se bucură de o baltă plină de noroi. Dorm foarte profund, visez destul de mult și am nevoie de cel puțin 5 minute să pot să cobor din pat și să scap de senzația de greutate excesivă a trupului, relaxat și greu de mișcat, cam ca o tavă pe care o scoți din cuptorul fierbinte fără mănuși.
Mănânc într-un interval de 8 ore și postesc, cum ar veni, în următoarele 16. Mă trezesc în jurul orei 5 dimineața, de fiecare dată înaintea ceasului. Nu prea îmi arde să mănânc de obicei, poate doar dacă am gustat niște vin în seara de dinainte. Așa că nu e o problemă să beau niște apă, o cafea, două, să fac niște gimnastică și să plec liniștit și destul de vioi la Morning Glory.
Deja simt că mintea îmi e mai limpede și corpul un pic mai ușor. Am căderi de energie și de concentrare, undeva după ora 10. Nu am pofte alimentare speciale, doar o nevoie de ceva dulce, în aceste momente de cumpănă, când îmi vine să mă lungesc direct pe jos și să adorm instantaneu. Pentru asta, folosesc curmale și smochine în intervalul de 8 ore.
Mănânc din ce în ce mai puțin și senzația de disperare pe care o incerci după masă, adică sentimentul că nu ai mâncat destul și să o să crăpi ca un explorator în Sahara, se disipează pe măsură ce mestec mai mult și încet.
Beau foarte multă apă și nu văd ceva înjositor în asta. Cum spunea marele consumator Dan Spătaru, care se lăsase de alcool: oricâtă apă aș bea acum, tot șpriț iese.
Vă pupă Tanti Auguri.
Revin în weekend cu o relatare de pe cântar.
Lasă un comentariu
23 June 2018 la 23.06.2018 20:06
Păi ce făcuși, măi nene mă??!? Ne lași fără deznodământul poveștii cu postul intermitent? Ai trecut de ziua 4? Pune te rog postul pe blog!
21 December 2022 la 21.12.2022 14:13
Buna Lăzvi.
M-ai înebunit cu Tanti Auguri. Am vrut s-o cunosc și eu 🙂
Am dat pe youtube de Raffaella Carra – Tanti Auguri / 1978
Spor la savurat si la bule 🙂