Viaţa vieţii şi mama măsii

Dacă vă plac lactatele naturale din lapte praf şi produsele autentice obţinute din polimeri atent selecţionaţi, înseamnă că aţi ales calea primejdioasă a sănătăţii prin alimentaţie. Primejdioasă, pentru că poate cauza la cap, provocând psihoze bio, pe bază de reţete paranoice tradiţionale. Obsesia unei vieţi mai bune, mai sănătoase, mai pure loveşte, de obicei, exact din zonele erogene ale chimiei.

La fel de ruşinoase ca şi cele cu m,p şi f, cuvintele cheie sunt: Viaţă, Sănătate, Tinereţe, Cîştigă, Dăruieşte. Pe măsură ce lumea e din ce în ce mai dementă, obeză şi bolnavă, afişează un aer ecologic, îşi aruncă nişte iegeri peste şunci şi urează, la toţi morţii de faţă şi din viitor, cum spunea Gellu Naum, multă sănătate!

Dacă produsele îţi vând cu aer pios-iehovist, iluzii alimentare şi tu le dai cu tifla, au grijă să te şi ameninţe, discret, fireşte. Zice un slogan de ulei că: eşti sănatos dacă te hrăneşti sănătos. Corect! Deci, multă sănătate, bucurii, tot ce vă doriţi şi împlinirea tuturor dorinţelor şi un Crăciun fericit încă de pe acum, că poate nu ne mai vedem, în caz că nu vă hrăniţi sănătos.

E logic că dacă nu ne hrănim sănătos, daaa?!, o să fim bolnavi şi o să facem bube, asta în cazul fericit în care n-o să crăpăm direct, atât noi cât şi cei ca noi, inconştienţi din punct de vedere alimentar.

Şi aşa începi să intri în derivă, te apuci de yoga şi de urinoterapii sănătoase, te întrebi dacă nu cumva ar trebui să cumperi un parizer mai scump, nu mai fumezi ţigara la cafea, ci la un iaurt cu un colagen de calitate, şi torni vârtos ulei peste toate astea, ca şi peste celebrele roşii româneşti.

Uitându-te la televizor, ai zice că românii nu fac altceva decât să bea tărie ieftină şi să consume mult ulei, ca să mănânce sănătos când se trezesc.

Dar are şi viaţa viaţa ei. Am citit pe nişte produse lactate un slogan care mi-a răsturnat logica într-o baltă de ulei, unde a alunecat, s-a lovit la cap şi nu a mai putut fi salvată, în ciuda eforturilor disperate etc.

DĂ VIAŢĂ VIEŢII TALE! Coborâm în profunzimea profunzimilor. E fiinţa nefiinţei? Sau nefiinţa fiinţei? Ce este trebuie să este? Sau este, numai dacă este?

Există viaţă fără de viaţă şi moarte fără de moarte? Dacă eviţi lactata, poţi da moarte vieţii tale? Nici o maiaurtică nu poate da viaţă morţii unui creier de tâmpit. Sau poate ei nu se hrănesc sănătos? Dacă mă sărută data viitoare?

Închei totuşi optimist: Dă moarte morţii tale!

PS: Acest text a fost publicat în Academia Caţavencu, prin 2004-2005, într-o serie de comentarii despre publicitate, pe care le-am identificat generic: Comunicare pe care.