vrei să nu mai fii miliardar?

Un om aproape ca noi toţi i-a cumpărat câinelui său un apartament în New York. Şi-a cumpărat şi lui un castel în Franţa, pe care l-a văzut doar când a semnat tranzacţia şi l-a vândut prin telefon, fără să apuce să se bucure de el.

A cerut mâna actualei lui soţii la trei minute după ce a cunoscut-o şi a condus o prosperă afacere cu sicrie de lux, pentru care a umplut Moscova cu niste mesaje de promovare care au fost interzise în urma unui scandal: Toate drumurile duc la noi. Acesta e sicriul tău. Te aşteaptă.

Între timp, a schimbat brusc peste 20 de locuinţe de teama mafiei, a apărut la ocazii mondene cu alte femei, ca să dea impresia că familia lui nu e o idee bună de răpire, folosea 60 de gărzi de corp, a devenit milionar la 24 de ani şi a pierdut în lupta electorală câteva zeci de milioane de dolari.

Contracandidatul său era Putin. A fost exclus din cursă datorită unui program electoral considerat neconstituţional, care cerea printre alte idei extreme sau aparent creştine: reintroducerea pedepsei cu moartea sau interzicerea pantalonilor la femei.

În 2004 a vândut tot pentru a-şi plăti datoriile, posesiunile din New York şi Londra, acţiunile, bijuteriile, colecţia de maşini şi casa din cartierul privilegiaţilor moscoviţi şi s-a mutat într-un cort, undeva lângă Moscova.

După ce a plătit datoriile a rămas, spune el, cu 100.000 de dolari. Se numeşte German Sterligov şi a fost primul milionar rus de după războiul Rece. Acum susţine într-un interviu pentru Daily Mail că a devenit un om fericit şi mulţumit de viaţa pe care o duce într-o zonă plină de păduri, undeva la 100 de km distanţă de Moscova, şi la 100 de ani înapoi în timp. A evadat dintr-o colivie de aur, cum descrie soţia lui viaţa complicată de dinainte de această retragere foarte apetisantă pentru jurnaliştii occidentali.

A construit o casă din bârne, şi mai are o reşedinţă de vară în zona de păşunat, are cinci copii şi o soţie destul de rezistentă la schimbări. De altfel casa din pustietate, pentru că cea mai apropiata aşezare este la 11 km distanţă, a fost gata cu foarte puţin timp înainte de naşterea ultimului copil, la care se pare că fostul supermodel al businessului rusesc a fost moaşă. Acum sparge lemne, creşte curcani, gâşte, găini şi capre, are 100 de oi, două vaci, un tractor, un buldozer şi o maşină de teren, deşi de obicei foloseşte calul, căruţa şi sania.

Nu îşi lasă copiii la şcoală. Pentru educaţia lor a angajat câţiva profesori particulari, iar la istorie îi meditează personal. Ştiu să lucreze pământul, să vâneze şi să supravieţuiască într-o lume în care există şi temperaturi de minus 42 de grade. Singurele concesii făcute civilizaţiei par să fie maşina de spălat şi baia, dar nu sună nicidecum liniştitor că apa e scoasă din fântână cu găleata.

Poate fi considerat un taliban al vieţii purificate de internet, televiziune şi smintire, lucruri pe care le şi interzice în familie. Din interviu răzbate un umor uşor apocaliptic dar şi o detaşare folositoare pentru tulbureala în care trăim.

Să zicem că ieşirea lui din scenă ar putea fi regizată şi că arestarea lui în Afganistan de acum un an, când era la shopping de berbeci, ar putea fi o intoxicare despre idilismul retragerii în lumea bunului sălbatic. Susţine că ceea ce cumpără se reduce la zahăr, sare, ceai şi, uneori, pâine. Restul se acoperă din ceea ce produce gospodăria pe care o conduce, din resursele căreia şi plăteşte profesorii particulari ai copiilor.

Tocmai pentru că e un exemplu greu de clasificat şi în plină mişcare, e numai bun ca obiect de meditaţie. Lucrează la un proiect de reabilitare a schimbului comercial în natură şi credinţa lui ortodoxă îl cheamă să facă o bază de date naţională cu forţa de muncă nebăutoare, pentru că a văzut îndeaproape ravagiile alcoolismului în viaţa la ţară.

Chiar dacă nimic din povestea nebună a lui Sterligov nu e adevărat şi el a făcut doar o mişcare strategică de ieşire din scenă pentru a-şi salva viaţa şi banii, tot merită un pic de admiraţie în aceste vremuri pline de profeţi nu mincinoşi, ci disperaţi.

El pare să înţeleagă momentul crizei ca pe un prilej de regăsire a echilibrului şi de reabilitare a lucrurilor primordiale vieţii. Îi îndeamnă pe toţi să cumpere făină, zahăr şi sare.

La această listă a respectului implicit, ar mai fi de adăugat uleiul, vinul şi vechiul proverb arab: unde mănâncă doi oameni mănâncă şi patru iar unde mănâncă patru mănâncă şi opt.

articolul din daily mail, aici,

un material interesant din pravda, aici,

fotografii de iarna, aici,

publicat cu voia Marelui Editor pe 17 ianuarie 2009, in evz