Bine că nu ne împuşcă, să nu ne mai chinuim

Un orb, client fidel al unei companii de taxi, a fost plimbat la mişto prin oraş de un şofer care a simţit ca are o idee bună de făcut bani. O poveste scurtă din mers, pe staţie.

Şoferul era proaspăt angajat şi nu ştia că bietul om e cunoscut şi protejat oarecum de toţi ceilalţi taximetrişti, de operatoarele din dispecerat, şi că, în plus, ştie foarte bine cât fac drumurile sale zilnice.

Nevăzătorul a făcut reclamaţie şi toate frecvenţele companiei vuiau de indignare. E genul de întâmplare care te face să te întrebi care sunt limitele jegului.

Soferul de taxi care povestea era

Continue reading…

Înţelepciunea face pipi pe ea

Mi-a povestit o doamnă că a existat un inginer care adora mersul pe jos.

Cinci zile pe săptămână parcurgea senin bucăţica lui de Bucureşti, de pe Calea Călăraşilor până la Radio, unde lucra.

Sigur că se putea gândi că e foarte sănătos, economicos şi plăcut pentru un inginer să facă drumul ăsta dus-întors.
Sigur nu credea că viaţa poate părea o

Continue reading…

gellu naum în inima mea

azi mă gândesc la gellu naum, pentru că ar fi fost ziua lui şi pentru că îi datorez o bună parte din ceea ce sunt. si pentru că îl iubesc.

ceea ce văd e un fluture călcat de tren
ceea ce ating e sângele tău ca un arbore
ceea ce aud e părul tău ca o scoică
iată dezgustătoarele amintiri corpul meu împărţit în două
jumătatea mea roşie jumătatea mea albastră
linia precisă care mă împarte
pe care am construit-o muşcându-ţi palmele
iată jumătatea mea calmă jumătatea mea dezesperată
îţi vor trebui ace mai tari ca să le coşi împreună
sfori mai elastice degete mai abile
va trebui să distrug singur ceea ce am iubit împreună
şi mai ales va trebui să te mişti liberă
când voi traversa oraşul acesta pustiu
în frumosul meu costum de scafandru

fragment din singură şi imobilă (1943)

şi un man ray
man ray