Prăjitură cu smochine și scorțișoară

Se topește în gură! Nu există compliment mai mare pentru cineva care ți-a gătit. Teoretic, ne bucurăm de o dispariție, de o lipsă. Acum ai plescăit și nu e.

A încercat și Eminescu faza cu Acum o vezi și nu e, dar se potrivește mai mult pe măsline. E clar că mai trebuie ceva, o dovadă, o fluturare de perdea, un scârțîit de dulap, un dop de spumant care sare din senin.

Sau niște semințe de smochine, care pocnesc a sărbătoare, deși pe limbă e deja pustiu. Cam așa e prăjitura asta. Răspunde la întrebarea tuturor adulților cu ochi roșii, de ziua a șasea:

Ce facem, Răzvan, cu vinul roșu care ne-a rămas de ziua cincea? Păi, faceți asta, coaceți și vă reveniți.

Ce ne trebe

350-400 ml de vin roșu bun

220 g smochine uscate și tăiate mărunt

1 linguriță de scorțișoară

½ linguriță de cuișoare măcinate

1/3 linguriță de nucșoară

120 g unt moale

1 ou bătut

250 g făină integrală

2 lingurițe praf de copt

1 linguriță bicarbonat

Cum procedăm

Încălzim cuptorul la 160 de grade

Tapetăm o formă cu hârtie de copt

Vinul și smochinele se pun la fiert. Se lasă să se umfle un pic fructele, cam 5 minute, apoi se ia de pe foc. Se adaugă scorțișoara și cuișoarele. Se mai lasă la răcit 7-8 minute și se incorporează untul.

Mai stă cam tot atât și se amestecă și oul. Cât să nu se facă direct omletă. Făina se cerne peste praful de copt și bicarbonat și se unește cu compoziția de smochine. Ar trebui să aibă o consistență densă, ca o smântână groasă, de țară.

Eu nu am folosit miere sau zahăr, am mizat pe forța interioară a smochinelor. Am pus și niște curmale, preventiv.  

Se toarnă în forma de cuptor și se lasă cam 40 de minute. Verificați interiorul cu o broșetă de lemn, ca să fiți siguri că e coaptă. O lăsați să se răcească în formă, că altfel o faceți praf.

Teoretic, nu are ce să iasă rău, dacă pui la un loc alcool, fructe deshidratate, condimente de vin fiert, făină și ou. Eventual, dacă te chinui mai mult, obții ori o prăjitură grecească, înecată în miere, ori vreun Christmas Pudding.

Orice-ar fi, merge ținută la rece și ciupită încetișor, alături de ceva și mai rece. Un espresso tonic, de exemplu, în care puteți strecura și o felie de lămâie. E bună și când ai musafiri neașteptați, că se face repede, perfectă pentru picnic, ideală pentru recuperat energia în vârf de munte sau la sală. Ce mai, minune, nu alta.

V-am pupat pe chakre și vă doresc mult Spor la cafeluță.