Carnea de miel e destul de indigestă și oricum prefer să dau o șansă vieții, ca să zic așa. Deci, am luat de la măcelarul meu sirian o bucată bine îngrijită de ceafă de berbecuţ,

  cinic vorbind, se pare că doar biologia şi nu bunul simţ, eficienţa sau societatea civilă vor rezolva veşnicele noastre probleme cu oamenii trecutului şi metodele lor. tragi- comicul situaţiei din ţară face ca un scriitor ale cărui cărţi nu le-a mai citit nimeni în ultimii 30 de ani, din simplul motiv tehnic că sunt […]

nostalgia după vremuri complet necunoscute e ultima întrupare a bovarismului tradiţionalist. merg faşionistele la Muzeul Ţăranului şi se dau cu fundul de asfalt după ce văd ce şic erau ţăranii români, sanchi.

    te pun să pui în continuu pilote în cearceafuri plic. vine cineva tot timpul şi

din ciclul: orice fraier poate să înceapă o viață nouă de luni, eu am decis să reîncep să slăbesc de marți, adică de azi. mai există şi subvarianta: orice fraier poate să bea seara şi în weekend, greu e să bei de dimineață şi zilnic. în fine, să lăsăm istoria să facă

sau pizza cu uauă, mno! pentru că vine o vreme în viața unui om, fie el și ardelian, când stă pe canapia, bia o cafia și nu mai are chef  să mânce o juma de porc cu iaurt de casă, că așa e sănatos, să mănânci iaurt din lactate. mno, și zice, hai, tu să […]

  Uneori ai zice că ar trebui să ne irite doar aspecte globale ale planetei, să ni se umfle gâtul de la lucruri serioase și, uite la noi, în ce hal de superficiali am ajuns. De fapt, lumea tot de la kestii din astea se ia, de la piedici, rahat pe clanță, tras scaunul când […]

se vedea de multişor că viitorul aparține şlapilor, dar parcă a venit prea repede. între timp, cuplurile mixte au devenit ceva normal: ea tocuri, el trening, pentru că treningul e un stil de viață. dar discreția cu care au dispărut şireturile, aduce un pic cu extincția rinocerului negru. măcar în cazul lui se înțelege că […]

altfel nu se pot explica primele lui cuvinte, după ce a văzut Stăpânul Inelelor!

când făceam rondul de noapte la profm, mă tot suna o doamnă, gabriela. graseia, vorbea uşor şoptit şi nu părea să stea bine cu nervii. îi placeau poeziile şi era convinsă ca se pun droguri în banane.

  eu numesc această licoare: Borsche Carrera (Turbo 4S), pentru că merită. printre altele, prezic un viitor strălucit umilei, dar nobilei buruieni, numită lobodă. un viitor asemănător în glorie cu cel al leurdei, acest Arsenie Boca al primăverii daco-române, fără de care viața pare să nu mai aibă nici un sens, lately.