Uneori în viață găsești și soluții la probleme inexistente. Să zicem că decât să faci ani grei de terapie pentru că ți s-a uscat croissantul, mai bine îl transformi într-o prăjitură și uiți de necazuri. Sau ai rămas cu prea mult cozonac de Paști sau Crăciun.
Ideea din spatele acestei semi-prăjituri vine din Egipt, aparent, dar e destul de comună în Orientul Mijlociu. Tot din necaz s-a născut și se numește Um Ali, care înseamnă mama lui Ali. Ali trebuia să devină sultan și mama lui era prima soție a defunctului tată. Numai că și a doua soție voia să își vadă fiul sultan, deci numai probleme, numai necazuri. Se pare că, totuși, mama lui Ali le-a rezolvat discret și a rămas un singur înscăunat.
În cinstea lui s-a făcut acest desert, care are un corespondent în lumea noastră, numit bread pudding. Se face cu lipie, brioșă, cu aluat de foetaj, cu prăjitura aia veche și crănțănitoare, numită Palmier și tot așa. Ideea e că poți să nu arunci și să transformi resturile de prin cămară în ceva bun.
Unele rețete au ou, altele nu, unele au fructe, altele nu. Practic, e exact ca în viață, așa că eu am ales să încerc varianta cu croissant, ca să fiu și eu mai sustenabil, cum se zice. Dar recomand cozonacul, dacă vă permite nutriționistul sau terapeutul.
Ce ne trebuie
Pentru 4 porții discrete
un cuptor preîncălzit la 180 de grade Celsius
un croissant / niște cozonac
o gutuie mică (DACĂ e)
un măr mediu sau numai mere
sucul de la o jumătate de lămîie
zahăr după gust (o lingură cu vîrf am pus eu)
100 g stafide
alte fructe uscate, dacă vreți
o jumătate de linguriță de pastă de vanilie
25 g unt
100 g smântână
100 ml lapte
2 ouă
scorțișoară
cuișoare
un pic de cardamom
niște apă de portocale
zest de la o lămăie
migdale și fistic, dacă vreți să puneți deasupra, la final (eu nu am pus)
Cum procedăm
Gutuia și mărul se taie în bucățele generoase. Se amestecă bine cu sucul de lămăie, zahăr și spaisuri, se acoperă și se lasă la frigider o jumătate de oră. Puteti folosi doar mere și oricevalte fructe, când gutuile se odihnesc. Se amestecă apoi cu croissantul/cozonacul tăiat bucăți mari și stafidele. Nu mă dau în vânt după dulce intens, așa că varianta mea e dulce acrișoară. Reglați voi zahărul, după ce vă sfătuiți cu corpul vostru de plajă.
Se preîncălzește cuptorul la 180 de grade Celsius.
Se bat ouăle, se înglobează laptele, smântâna, zestul și untul. Se toarnă compoziția peste lucrarea cu fructe și croissant/cozonac.
Se acoperă cu folie de aluminiu și se lasă la căldurică 20 de minute. După asta, se dă folia la o parte și se mai lasă cam tot atât sau pînă se rumenește bine.
Se scoate, se presară cu nuciferele zdrobite și se dă la oameni, că e ziua sfântă a Micului Dejun. Eu am încercat-o cu un Tribute to Milano de la Nespresso. Am făcut espresso, dar cred că merge și mai bine ristretto, pentru a simți balansul de note de prăjire și arome fructate, proaspete.
Eu zic că se poate trăi și așa, mai ales dacă îi trântiți alături niște iaurt grecesc amestecat cu niște miere bună. Vă mulțumesc pentru accept, vă doresc o dimineață binecuvântată și
Spor la cafeluță!
Lasă un comentariu