salvati sufletele voastre!

Prezumtia de vinovatie este cea mai la indemana in lumea noastra. De altfel, a devenit aproape un reflex mental. La fel se intampla si cu prezumtia de rea-vointa.

E foarte simplu ca aceasta sa functioneze automat in scandalul posibilei evacuari a GDS, Greenhours&Teatrul Luni si a Librariei Humanitas din imobilul din Calea Victoriei 120.

Pana la sfarsitul saptamanii viitoare, Camera Deputatilor va trebui sa voteze daca un spatiu consacrat libertatii si culturii trebuie anulat si cedat unei fundatii no name, sustinuta de niste smecheri care isi exercita dreptul fundamental. Adica acela de a incerca.

A incerca sa puna mana pe o valoare imobiliara chiar daca pentru asta trebuie sa distruga, fara vreo remuscare, un spirit viu si o traditie. Continue reading…

verifica asta sus (check it up)

aseara in parc palavrageam cu doi prieteni.
apare o homelessitza, cu niste sacose mari dupa ea, cere o tigara si ramane vorbind singura (il cauta pe nea bebe, adica ovidiu tender).

avea un delir destul de cultural si inainte sa ne ridicam ne-a incremenit cu o expresie superba:

je ne sais pas possible!

parole reloaded

am auzit la televizor, intr-o combinatie spooky, doua cuvinte care ridica parul pe mine de groaza.

vaporash

tineret

doamne, apara-ne! nu lasa tineretul sa se plimbe cu vaporashul!

prune everywhere

o doamna a folosit in legatura cu un tanar piticut si grasut o expresie monumentala: uite si la asta cum merge, de parca ar avea prune in fund.

e interesant sa inversezi putin expresiile.

merge de parca ar avea prune in gura.
vorbeste de parca ar avea prune-n fund.

acest trecut interminabil

IMG_20150419_111322

 

Viitorul este o catastrofă iar trecutul o povară. În aceste condiţii, prezentul e perfect pentru lamentări despre stagnare.

Orice abordare a acestei cronice stări de fapt pare că se referă întodeauna la altcineva. Toţi ştim, mai mult sau mai puţin, cine e de vină, ochii trişti vor să vadă vinovaţii, vor să vadă capete căzând şi după asta o să se dovedească limpede că am învins.

O să fie evident că am avut dreptate, indiferent că această dreptate nu schimbă cu nimic faptul că o familie îşi cumpără doar patru felii de şuncă. Victoria asta abstractă pare să fi pierdut legătura cu binele comun, cu principiul comuniunii.

Victoria unuia se compune din milioane de înfrângeri. Triumful meu trebuie să înfunde pe cineva, nimic nu e întâmplător şi nimic nu se împarte cu alţii. Copiii învaţă de la părinţi şi bunici înverşunarea şi dragostea pentru punctul de vedere unic, adică de neatins. Continue reading…

duduie, e nostima rochia ta fantezi :)

mi-am adus aminte
trei cuvinte (care ma enerveaza).

nostim

duduie (prietenul emi spune ca ii suna a adresare la nervi – auzi, duduie, stii ceva?!)

fantezi (fantezi poate fi un material textil, un tort, lucruri facute de mana si care nu pot fi incadrate stilistic)

atenzione! acest ma enerveaza are un sens relativ si vag duios. listele astea spontane nu sunt un inceput de pogrom lexical. it’s just fun.

alune de toti banii

Am citit despre un important scriitor chinez contemporan, Pa Kin, care fusese decorat, la varsta de 85 de ani, de Francois Mitterrand.

Si, cand a fost invitat in Franta, omul a avut cateva intrebari pentru emisarul presedintelui. Pentru ce sa vin? Ca sa ma intalnesc cu cine? Si ce sa descopar asa de interesant?

Apoi, batranul scriitor adauga un fel de explicatie pentru modul sau aparte de a aprecia importanta lucrurilor. Si spune: ma simt ca si cum mi-ar mai fi ramas doar sapte dolari. Si nu vreau sa cumpar de ei alune. Nu cred ca o asemenea vorba trebuie sa astepte neaparat 85 de ani pentru a putea fi rostita.

Merge la orice varsta, pentru oricine isi permite un anume tip de detasare. Imi place mult polivalenta cuvantului ma–ana, care inseamna si maine, si intr-o zi, dar si niciodata. Am ajuns indirect la toate astea, citind un studiu al unuia dintre cei mai admirabili contemporani ai nostri, domnul Neagu Djuvara. Continue reading…

a word in your year

o voce feminina mi-a soptit un cuvant care face parte din argoul producatorilor de dulceata de trandafiri.

resturile subtile de seminte, cili & alte componente minore ale florii de trandafir se numesc :

mizerioara.

oops, pardon, scuzati.

oare cu ce au sa fie inlocuite cuvintele incorecte politic, dupa ce vor fi fost scoase din dictionare?

au sa le marcheze lipsa printr-o particula specifica, asa, ca la cantecele cu limbaj explicit?

azi mi s-a infipt o oops in radiator.
cum o sa se spuna cioara, de exemplu?

oops? sau pasare de culoare inchisa? (inchisa, pentru ca nici negru nu va mai fi voie sa spunem. daca vrem totusi sa folosim negru, spunem oops.) the little oops dress.

deci, mai simplu, pasarea oops.

the thin red (off)line

pana unde se va ajunge cu online-ul asta?

au sa-i intrebe bunicii pe copii: unde ai fost pana la ora asta?

am fost prin offline cu costel, la furat de visine.

nemaipomenit! urmeaza ceva extraordinar!

am prins azi dimineata o stire despre un incendiu nu stiu unde.

am ramas castigat cu o noua formula de identificare a idioteniei light.

reporterita il intreba pe un taran: ati mai vazut vreodata asa ceva?

ce credeti ca a raspuns taranul, efectiv?

saracii rechini

la benzinarie, usor dizzy, dupa o zi care incepuse invers decat planuisem.

eram cu o masina care avea un sticker cu un rechin pe haion.
tipul care punea benzina se plictisea usor si era si foarte amabil.

spune: ce delfin dragut aveti.
raspund: nu e delfin, e rechin.
el, da din mana, eee, totuna.

revin si spun: da, delfinul care ataca omul.

si atunci el ma nauceste cu cea mai stralucitoare proba de indulgenta a speciei:

ei, saracu, ataca si el cand i-e foame!

cultura, cu r de la ringtone

mi-am adus aminte cum mi-am condus un prieten care pleca in armata. eram in gara la braila, in 88, era plin de idioti beti si un acordeonist canta in urletele pifanilor o piesa de Modern Talking, Brother Louie.

de atunci, am un chelca choz pentru acordeon, cu atat mai mult cu cat am avut sansa sa aud si tema din dallas interpretata in fata unui oficiu de stare civila, in momentul in care tinerii casatoriti left the building.

putin bach, atat de emotionant la acordeon.

[youtube]hmTG9wTfrzk[/youtube]

si putin star wars

[youtube]P5lWpNsPvQo[/youtube]

afterweekend impressions

niste englezi excentrici s-au plimbat prin romania this week end cu oldies-uri din categoria asta: ferrari, alfa romeo, lancia, numai dragalasenii.

o parte din ei came from londra, restul din elvetia. cea mai mare parte a masinilor au fost grav ranite de drumurile din romania, dar englezii or whatever they were zambeau povestind si oricum se simteau foarte bine calatorind in jucariile astea perfecte.

cum spune prietenul roua > de la un punct incolo banii devin ceea ce sunt, un instrument, nu un obstacol.

ferrari1.jpg

in foto, un ferrari delicios.

Omul si Gardul

Gardul e omul. Omul trebuie sa spuna ceva despre el si isi face gard. Poate ca intr-o zi o sa avem si noi Marele Gard Romanesc.

Nici nu mai conteaza ce ar fi zis Freud daca ar fi putut sa noteze acest exhibitionism mural. Asa cum unii scriu porcarii pe garduri, altii se gandesc la ele atunci cand le inalta. Pe masura ce se dezvolta clasa de mijloc creste si nevoia fireasca de fortificare in fata vrajmasilor. Continue reading…

boy george michael jackson (2)5

mi-a placut la nebunie concertul de aseara, sunt acum putin socat de o descoperire oarecum freaky.

george michael e nascut in 63. eu credeam ca are 50 si un pic.

daca cineva doreste un motiv serios sa nu se apuce de droguri si alte alea 🙂 poate sa se uite mai de aproape la acest artist perfect admirabil oricum dincolo de orice.

iar cine vrea sa inteleaga ce inseamna provincialismul si tarania, pe alocuri, sa ia aminte la aportul romanesc la acest eveniment, including organizarea, care a reusit sa ofere un stadion pe jumatate gol si alte delicii traditionale.