Ce-şi doresc cu adevărat bărbații

img_20161125_094601

Trăim în plină eră a confuziei. Nu mai putem şti cine a spus că bărbații sunt nişte porci: o femeie sau un bărbat?!

În al doilea rând, clişeul e atât de profund, încât putem spune azi chiar doar despre un singur bărbat că e nişte porci. Dacă suntem unguri, evident.

În al treilea rând, cearcănele bărbaților despre care spunem că sunt nişte porci pot proveni de la:

1. alcool

2. alcool şi sex

3. sarmale mâncate înainte de culcare, după ce au renunțat la alcool (şi sex)

Există acest mit legat de poftele în formă continuată, obsesive, de care par să sufere bărbații. Sufletul, vulnerabilitatea, un pahar de lapte cald şi culcărică la 22.30 sună a SF, în raport cu masculinitatea.

Şi dacă suntem, de fapt, altfel? Şi dacă suntem la fel de sensibili, obosiți, dacă avem nevoie de aceeaşi linişte, de aceeaşi ocrotire a unei pilote calde, la fel ca restul oamenilor – adică femeile?!

Continue reading…

Gărgăriţa ştie că zboară!?

Vorbeam cu un prieten despre schimbările fundamentale prin care a trecut generaţia mea. Mai întâi, căderea comunismului, în 1989. Un mare şoc. Libertatea de mişcare şi de exprimare. Apoi, apariţia calculatorului în vieţile noastre. Unii au dispărut în jocuri. Apoi, internetul, telefonul mobil, reţelele sociale, viaţa virtuală şi fotografiile cu mâncare. Am glumit cu ultima sintagmă, dar e importantă în contectul trecerii mele de la radio la bucătărie.

Nu am programat-o, la fel cum nici radioul nu a făcut parte din vreun plan. Căutam un job în studenţie şi vreme de aproape un an am detestat microfonul. Când am fost mutat la Rondul de dimineaţă, m-am îndrăgostit definitiv de radio şi am început să trăiesc pentru asta. În bucătărie am ajuns tot împotriva voinţei mele, deşi îmi plăcea să gătesc – dar nu mă vedeam niciodată alergând ca nebunul 14 ore pe zi printre tigăi şi dorindu-mi să fac asta în continuare, zi după zi. Continue reading…

aum pentru gellu naum

eram la ţară, acum 15 ani. se lăsa seara, eram singur în casă, era o linişte perfectă şi priveam spre grădină. mă gândeam la gellu naum, care plecase dintre noi pe 29 septembrie. doamna lyggia naum mă rugase să scriu ceva pentru o cărticică – reverenţă, din partea prietenilor.

eram cu ochii aproape închişi, probabil meditam, în felul meu. s-a auzit o lovitură într-o fereastră şi am văzut un porumbel năucit de impact, după ce încercase să zboare prin sticla incertă, în lumina care dispărea.

după câteva minute, am scris asta, dintr-o suflare.

aum-for-gellu-naum

Consecvența e bună, da’ să te ții de ea

IMG_20160712_111211-1024x1024

El a început primul! Cunoaşteți expresia, nu?! E de râs. Toţi o folosim în copilărie, când trebuie să ne disculpăm, eventual în faţa unui geam spart. E trecerea subtilă pe care o facem în faţa subiectelor neplăcute, după ce creştem mari, trecerea de la eu la tu. Marile lecţii de morală sau etică par să nu aibă niciun sens dacă le ţii în faţa ta. E generozitatea asta a noastră, a oamenilor, care trebuie să împărtăşească totul către alţii. Ei devin şi subiect şi auditoriu, în acelaşi timp. Autorul e mereu mai presus de orice bănuială, preventiv, întotdeauna.

Am fost zilele astea într-un loc destul de foarte izolat, mai la munte, unde am interacţionat la orele de masă cu restul oaspeţilor, altminteri destul de invizibili şi puţini. Prima reacţie a fost să mă plâng în sinea mea de modul în care românii se ignoră unii pe alţii, adică nu îşi ridică privirea şi nu se salută minimal nici la micul dejun, într-un spaţiu mic, cu mult lemn. Exact cum îi place lui Dumnezeu, din ce am auzit.  Continue reading…

Bruschetă cu brânză de capră, ardei copt şi pesto de patrunjellle

FB_IMG_1471762677614

Trăim vremuri grele. Semnele Apocalipsei se aratâ: tot mai mulți oameni nu suportă mărarul.

Dar noi punem nişte ardei capia la copt şi ne ținem tari. Îi curățăm şi în cufundâm calji intr-o marinadă făcută din ulei de măsline, un pic de zeamă de măsline, un pic de oțet de vin alb, un pic de miere, sare, piper, un cătel de usturoi zdrobit cu lama cuțitului, o crenguță de rozmarin, una de cimbru, Îi lăsăm aşa 2 ore, timp în care facem un pesto de pătrunjelle, cum spun gospodinele din Gaia.  Continue reading…

Bătaia e ruptă cu forța din rai

IMG_20160714_104221-1024x1024

Sau cam aşa ceva. Mi-am adus aminte un citat celebru inexistent până acum şi m-am gândit la generațiile care vin după noi, adică ştiu deja precis încotro e nicăieri.

Iată-l! (Câte jocuri frumoase de cuvinte se pot face cu: iată! S-o facem iată! Iată-l, că nu ştie ce spune! etc)

“Culmea tatuajului? Să îți tatuezi vânătăi!”

(Mihail Sadomasoveanu, adică autorul celebrei lucrări de dezvoltare personală: Forța e tot timpul cu tine, când eşti sado-maso!)

Tot el este autorul celebrei întrebări:

Cum se spune corect: de chichi sau de kinky?

Un cazan de ciorbiță

IMG_20130914_144758

Și cum vă place mâncărica? Deocamdată, e bună.

Noi, românii, avem o știință aparte de a scuza mijloacele, prin diminutive.  Noi am înțeles printre primii că, dacă n-ar fi fost oarbă, puțin probabil ca dragostea să mai fi trecut prin stomac. Sau burtică. 

Eram în fața unei porții uriașe de ciolan, împreună cu doi prieteni cu care gustasem suficient vin în noaptea de dinainte. Eram destul de răvășiți, dar încercam să ne revergorăm. De multe ori, privirea celui înfometat sau mahmur exprimă aceeași langoare profundă ca a omului îndrăgostit. Păream să ne gândim la lucruri aflate mult deasupra realității triviale și de-asta se lega destul de greu și conversația. Continue reading…

Electric Castle rulz!

IMG_20160718_171546-1024x1024

A trecut o săptămână de când a plouat ultima oară peste scenele de la Bonţida. Între timp, ni s-au uscat tuturor şi chiloţii uji, aşa că putem vorbi relaxat.

După gustul meu de semigrec arogant şi plezirist, Electric Castle e cel mai mişto eveniment muzicalo-social din România. Zic asta, cu atât mai mult cu cât anul trecut am făcut nişte glume foarte simpatice, as it would come (cum ar veni, engl.) despre fraţii noştri umeji, noroi-based. Dar cu multă empatie. Continue reading…

Cartofi dulci, ca-n București

IMG_20160710_111822-800x800

E din ce în ce mai clar că mâncatul poate fi o pauză importantă în băut. Dar voi faceți ce puteți și țineți sus munca bună.

V-am atras atenția, mi-am făcut datoria de om. Pentru că asta poate însemna expresia A băga în tine ca un animal. Numai animalele nu beau la sfânta masă. Dar să lăsăm deoparte lucrurile care ne despart și să ne concentrăm pe cele care ne apropie. Ca oameni, ca vegetarieni și nu numai.

Sărutările și cartofii dulci, de exemplu. Gen Hasselback. Continue reading…

Motanul și bețivul

IMG_20160708_101614-800x800

Are și infinitul limitele lui, la fel și absolutul. Practic, totul ajunge destul de relativ după câteva pahare, timpul și spațiul se dilată sau se contractă, astfel încât universul devine mai intim, oricât ar vrea el să pară de dat naibii. Oricum, smerenia, ca și băutura, e bună dar trebuie să te ții de ea. Și e normal că trebuie să te ții de ceva ca să nu cazi, când bei. Pentru că băutura, mi-a explicat mie un cunoscător, e ca mersul pe bicicletă. Te-ai oprit, ai căzut. Și, ați ghicit, nu se uită. Iar alcoolismul duce la beție, deci, oricum o dai, tot nu e bine. Orice fraier poate să bea seara și în weekend. Greu este să bei zilnic, dimineața. Dacă te-ai trezit mahmur și nu știi de ce, verifică dacă nu cumva ai băut ca un porc aseară. Și așa mai departe. Continue reading…

5 bucătari români în semifinala S. Pellegrino Young Chef

SPYC 2

Joi, 7 iulie, vom afla cine este reprezentantul Europei de Est la finala mondiala de la Milano, din octombrie.

Competitia S.Pellegrino Young Chef promovează bucatari sub 30 de ani, (sous-chef, chef de partie, chef) care vor să îşi demonstreze cunoaşterea, îndemânarea şi creativitatea în compunerea unei farfurii şi unui fel de mâncare pe care să îl semneze.

La ediția de anul acesta, 3000 de bucătari din peste 90 de țări s-au inregistrat cu feluri de mâncare special concepute pe platforma dedicată competiției: FineDiningLovers.com Continue reading…

Educația prin furt

IMG_20160704_075235-600x750

Mereu m-a nedumerit această prostie pompoasă pe care lumea o repetă cu un aer înțelept: Meseria se fură, nu se-nvață. Furtul acesta a pornit ca un soi de test de atenție şi pasiune pentru ucenic. Între timp, a ajuns un slogan al rezistenței naționale la educație şi disciplină. O mică legitimare a fentei, pe linia minciunilor necesare din viață. Lipsa este un coagulant superior tradiției. Şi cui îi arde de-nvățat, când e atâta de furat?!

Probabil că tot de aici pleacă și mitul marii școli românești de frecat menta, care iubește mult sensurile figurate și hainele cele noi ale împăratului. E interesant cât de mult respect naște printre mediocrii amatori de trucuri aducătoare de statut această anulare a sensului discipolatului. Punctul de plecare pentru transmiterea științei peste generații pare să fie tocmai inversul educației de calitate: lipsa de onestitate, generozitate, constanță, rigoare, dăruire totală. Continue reading…

De ce să nu conduci un BMW X6 xDrive 30d

IMG_20160507_110402-1024x1024

Toată lumea o să îți spună că nu te-ar fi văzut într-o maşină ca asta. Aşa o să poți să îți dai seama, în primul rând, ce părere proastă au despre tine. Ce cred despre mutra ta. Şi cam ce vorbesc despre tine după ce te văd jucând NFS în stația de troleu. Sau o să ți-o iei în cap şi ai să crezi că se uită strâmb pentru că li se pare că meriţi mai mult decât o maşină de 99k oiro.

Consumă ridicol de puţin faţă de modelul pereche, pe benzină. Gen cam 7 versus 12 în oraş. O să te opreşti la benzinărie doar pentru apă şi ciocolăţi şi o să faci economii importante, astfel încât ai să-ţi permiţi şlapi din ce în ce mai scumpi. Şi nu vrei să atragi invidia celorlalţi. Continue reading…

Brrr, ce cald e!

IMG_20160624_085931-768x960

Când e foarte cald, e normal să te gândești la eschimoși, nu? Bine, eu mă mai gândesc şi la ardei umpluți, cu iaurt rece şi mărar, dar asta e.

Toată lumea știe greșit că eschimoșii au nu știu câte cuvinte pentru zăpadă. De parcă asta ne interesează pe noi, când ne curge apa din cap ca la Porțile de Fier.

Important e ce ar zice ei, dacă le-ar fi cald. Oare au vreo interjecție pentru prea cald?  Sau doar pentru prea frig? În fond, la ei, cald poate să însemne doar diferența dintre frig și foarte frig. Deci, logic, ar trebui să spună ceva de genul: Brrr, ce cald e!

Oricum o dai, e prea cald ca să te poți gândi la ceva mai mult de 5 secunde şi simt că îi înțeleg pe lucrătorii de la piramide, când împing cu trupul blocuri imense de aer fierbinte, grele ca piatra încinsă. Continue reading…

Cum e posibil să nu fim cu toții de aceeași părere?!

IMG_20160429_001411

Sau cum e posibil să nu fim cu toții de partea binelui?! Sau cum e posibil să credem că nu se mai poate întâmpla nimic rău?! E normal ca specia să nu aibă instinct de conservare? Să fi amorțit în așa hal, încât să nu mai poată preveni nimic din ce o pune în primejdie? Sau să fie nesimțirea the new black?

Ai zice că după ce au ucis zeci de milioane de oameni, nazismul și comunismul nu ar mai avea ce să caute în lumea civilizată. Nici extremismul nu ar trebui să fie tratat altfel decât aruncatul gunoiului pe stradă. Ai făcut cîh, iei amendă, apoi nana la tălpi. De când e ura față de aproape un fel de libertate de exprimare? Cum e posibil să existe ca politicieni niște excremente ca Farage sau orice Vadim Tudor de pe lumea asta? Și cum e posibil să credem că tot ce putem face noi mai bine e să luăm la mișto la nesfârșit opinia contrară. Continue reading…

Cum să îţi educi frumos părinţii

IMG_20160515_232059

Când ești copil, te stresează în permanenţă adulții și bătrânii. Dar şi tu pe ei, ca să albească din timp. Ca adult, când să te apuci şi tu să trăieşti viaţa şi să îţi completezi colecţia de discuri, pac!, ai pe cap copiii și bătrânii – de care trebuie să ai la fel de multă grijă.

Când îmbătrânești şi vrei să te apuci şi tu serios de fumat şi băut, copiii fac prea mult zgomot iar adulții te freacă la icre să te comporți responsabil și să asculți de ei. But don’t rub me at the roe, anymore! Oricum o dai, nu e bine, dar măcar suntem chit. La orice vârstă, trăim la fel de intens acele momente supreme în care ne-am scoate ochii cu scobitoarea, unii altora.  And we start to carry our Saturdays. Continue reading…

Fă ce-ți place sau Fă, ce-ti place?!

IMG_20160430_112158

E importantă şi virgula în viață, dacă vrei să îți faci înțelese gândurile care te animă ele pe tine.

Dar e important şi să nu ai prejudicii, cum le spun astăzi vorbitorii de romgleză la prejudecăți.

Mi-am adus aminte de o întâmplare duioasă, care relativizează dulce-amar toate marile noastre conflicte de idei şi ne aduce aminte că, la sfârşitul zilei, suntem oameni. Suntem fragili, deci existâm.  Continue reading…

Toți greşim, dar mai ales ceilalți

IMG_20160525_080929

Fratele meu ortodox, Gheorghe Popa, preot paroh la Catedrala Sf. Alexandru, din Alexandria, mi-a dat o lecție de toleranță creştinească, după cum se poate citi în captura de mai sus.

Nu e singurul mesaj de încurajare primit între comentariile textului de ieri  şi  procură sentimentul că, adevăr zic vouă!, nu homofobia stă la originea celor 3 milioane de semnături pentru duminici în familie. Continue reading…

Trei milioane de troglodiți

IMG_20160515_225217

Atâția au semnat, deocamdată. Dar sigur sunt mai mulți cei care cred că au dreptul de a hotărî asupra vieții altora.

Semnele de circulație ne spun clar: Depăşeşte-ți aproapele ca pe tine însuți. Dar tu nu eşti gay, deci el nu este aproapele tău. Continue reading…

Neckermann, paradisul perdut

 


IMG_20160406_105256Am făcut un drum la Brăila şi am văzut o Dacie 1300, din aia vintage, fără tetiere. Ce bine era atunci, ce gâturi puternice aveau cetățenii şi ce mult puteau să îşi dea capul pe spate la frâne. Nu ca acum, când s-au dedulcit la confort şi stau țepeni pe Facebook în depăşiri.

Dacia avea trei cd-uri lipite pe grilă, un fel de cei trei muşchetari ai luptei antiradar old-school.  Continue reading…

Ziua de luni şi bărbații din ziua de azi

IMG_20160209_133237

Pentru cei care gândesc pozitiv, lunea e un fel de ghiocel de decembrie în raport cu primăvara. E vestitorul prematur al weekendului.

Altfel, situația din țară îşi vede de treabă şi nu ține cont de zilele săptămânii.

Bărbații din ziua de azi scot cutiuțele cu medicamente şi suplimente pe masă, cam cum scoteau cowboy-ii pistoalele şi țigările în saloon. Continue reading…

Fer play.

FB_IMG_1458632216288

Aşa e numită concurența loială între fierari.

But I come and I ask you, vin şi vă întreb: cine mai ştie să răspundă la următoarea întrebare a emisiunii?!

Cum numeau vechii fierari fierul lucios? Continue reading…

I-au dat dinții! Înapoi.

IMG_20160318_080627

Roboţii nu au să aibă dinţi de viplă. Posibil că nici nu au să meargă la nunţi. Poate că. totuşi, au să organizeze spectacole pentru roboţii emeriţi mai vârstnici, pe genul: Roboţi pentru roboţi. Cert e că fix acum doi ani un robot a scris un breaking news pt LA Times. Acum 6 zile, un robot dezvoltat de Google l-a învins într-un meci de Go pe unul din cei mai puternici şi subtili jucători ai momentului.

În condiţiile astea, putem să ne concentrăm în continuare, ca specie, pe spart seminţe şi bârfe de nuntă. Asta e o preocupare veche, de dinainte să fim culegători-vânători. Dar nu toată lumea putea să participe, erau şi oameni în vârstă, cu beteşuguri, cărora le povesteau rudele cum a fost. Era important să ai Dacie, costum de haine, rochie de la Romarta şi permanent. Dar statutul social încă era parafat, la trecerea dintre comunism şi ce-o fi asta de acum, de dinţi.

În zonele preorăşeneşti, rurale sau preurbane, era esenţial (până de curând) să ai dinţii puşi. Continue reading…

Mini Cooper S Countryman by night

IMG_20160227_100338

Pentru a doua oară în viaţă îmi place un Mini. Sunt puţin îngrijorat, pentru că reacţia mea de plăcere după experienţa cu MINI Cooper Countryman S ALL4 poate fi şi un semn de îndepărtare a apocalipsei. Dar şi o dovadă tulburătoare că hipsterii întemeiază şi familii, în ciuda faptului că e o kestie atât de mainstream şi so yesterday. Ceva e, asta e clar.

Am scris aici despre cum a reuşit Mini Cooper Diesel să mă convingă că există, în sfârşit, şi o maşină în spatele vrăjelii de marketing de tip miţipiţi. Ei, ironia sorţii face ca acest Countryman de 184 de cai să îmi placă mai tare decât versiunea clasică, pomenită mai înainte.

În primul rând, pentru că nu l-au concediat între timp pe băiatul de la haptică şi interiorul miroase şi se simte altfel decât ca o imitaţie de fals chinezesc, care scârţîie la fiecare denivelare. Posibil să mai fi angajat pe cineva, ca să crească astfel şi coeficientul de inteligenţă în departament, şi au mutat butoanele de control pentru geamuri, chiar pe portiere. Exact ca la o maşină. Continue reading…

Viaţa ca o plajă

IMG_20160315_112504

În general, viaţa e ca pe autostradă. Lume grabită să ajungă undeva, încruntată în aşteptarea destinaţiei unde pândeşte nemilos destinderea. Când te relaxezi, povesteşti ce te-a supărat, ca să fii generos şi cu interlocutorul tău, care de obicei abia aşteaptă să-ţi prezinte bubele. Dai drumul la radio şi asculţi ce dă Marele Dj Surd. De obicei, radioul seamănă cu locul în care te afli, nu ai mari şanse să auzi ceva viu când lumea se scarpină în nas, şi când ascultă şi când vorbeşte. Continue reading…

Cele mai fine gogoşele din universul cunoscut

IMG_20150701_232239
Soția unuia dintre cei mai buni prieteni ai mei m-a conjurat să îi scriu rețeta de gogoşele, după ce a văzut o poză. Printre altele, cei trei copii ai familiei încă cer să li se facă acei cartofi prăjiți, pe care i-am gătit pentru ei intr-o noapte, când părinții dormeau şi credeau că toata lumea face la fel, inclusiv în bucătărie.
Aşa că i-am trimes această scrisorică, drept rețetă complectă.
bonjurică, draga mea,
uite cum e cu gogoşelele:
200 g urdă dulce sau ricotta
1 ou mare sau 2 mici
40 g faina si mai adaugi daca e cazul
1 linguriță praf de copt
1 vîrf de sare
1 linguriță de scorțişoară pudră
coaja rasă de la o lămâie mare, pe care o ții în apă cu oțet 20 min înainte de ras şi o speli bine când te apuci de treabă
zahar – după gust, 1 lingura, ca ghidaj
zahar pudră pt ornare
amesteci brânza şi oul până ce obții o consistență fină
adaugi treptat si incet scorțișoara, praful de copt, coaja de lămîie, zahăarul și, la urmă, făina, în prafuri.
trebuie să obții o pastă ca o smântână groasă, care curge greu (dar curge) de pe linguriță.

 

îl lași 15 minute la rece. dar nu e obligatoriu, daca urlă copiii de foame, poftă și altele.

 

încingi mult ulei de floare sau porumb, într-un vas cu pereți înalți. ideea e să nu ajungă aluatul la fund când îl torni. trebuie să aibă loc să fie preluat de căldură și să se umfle. focul trebuie să fie mediu spre mic. ideal ar fi să folosești vase de fontă. testezi temperatura uleiului cu un vârf de aluat, care trebuie să se prăjeasca instant. dacă se arde, micșorezi flacăra și aștepți. trebuie să ajiungă la un auriu deschis. maximum 1 minut pe serie. dar îți dai seama după culoare.

 

tapetezi cu hîrtie absorbantă vasul în care le scoți. îți ies 25-30 la cantitățile astea și te aștepți să fie undeva între un ou de prepeliță și unul mic, de găină.

folosești o linguriță și nu pui mai mult de trei, pentru că se modifică temperatura uleiului. e destul de migălos, dar poți lucra la două tuciuri și merge mai simplu.

 

gogoșelele sunt foarte, foarte fine, au o textura aerata și se fac foarte repede.

e simpatic că, atunci cînd s-au prăjit pe o parte, se întorc singure, dacă sunt rotunde. mie nu îmi ies toate așa, dar le manevrez cu paleta pe cele care nu fac acrobații.

 

să ai un pahar cu apă la îndemână, ca să clătești lingurița.
cantitatea ideală e cam o linguriță rasă. lași aluatul să cadă, scuturînd un pic, îl ajuți să alunece de pe linguriță.
clatești lingurița în pahar cam la o serie.

 

sunt foarte mișto și fluffy. eu am făcut o spumă rece și acrișoară de rubarbă, dar merg cu toate fructele astea de acum, de la voi din gradină.
și cu înghețată, pentru Daria.

 

te/vă pup și astept feedback.
dacă ai nedumeriri, sună-mă fără milă.
cred că o să înnebunească aripa tânără, hahaha!

2 hours ago

Continue reading…

Ce pericol ne paşte după interzicerea fumatului

IMG_20160307_084410

În ultima vreme, de când are toată lumea barbă şi o arde pe viaţă sănătoasă, vegans and roses, gen, şi pe droguri fără gluten, tot mai multe organisme umane se lasă de fumatăta, cum ar spune fraţii bulgari.

Apropo de barbă, am observat că femeile au găsit o modalitate de expresie similară: suviţele verzi sau albastre. Sau şi una şi alta. Probabil că dacă ai şi şuviţe mov, eşti egala bărbatului cu barbă de patriarh şi pantaloni roşii, cu buline albe. Dar îţi trebuie curaj şi perciuni pentru asta.

Pe de altă parte, după cum am subliniat aici, e bine să te laşi de fumat, dacă vrei să te concentrezi mai bine pe băut.

Nu zic că nu te distrezi dacă bei freş după freş la petrecere. Continue reading…

VagaBonzi

cu timpul picior peste picior

Sînt numiţi nebuni, dilimandroşi, apucaţi, vagabonzi. Dacă te-apuci cu seriozitate de mers pe jos prin Bucureşti, după o aşteptare oarecum iniţiatică, îi vei vedea poate pe Cei Care Umblă. Au mai rămas doi, după observaţiile mele, exact cît să mîntuie prin mers, în două sensuri, lumea alergătoare şi neatentă la paşii vătuiţi ai timpului interior. Mai erau cîţiva, dar s-au rătăcit.

Era şi o doamnă foarte frumoasă, acoperită de o platoşă de cartoane şi cîrpe întărite de intemperii. Recita în franceză veche, în mici intersecţii, unei audienţe de cîini, toţi foarte atenţi să menţină ritmul poeziei lumilor în tactul cozilor. Continue reading…

Totul despre urzici

IMG_20160227_094314

Adevărul trebuie spus. Poporul îşi cam bate joc de urzici. Întâi le curăţă de parcă ar avea draci pe ele, nu codiţe. Apoi, le fierbe până la dezintegrare şi la sfârşit le umple de usturoi. Altfel, sunt sănătate curată, maică. Se curăţă şi sângele şi persoanele lângă care respiri.

De altfel, urzicile primesc acelaşi tratament imbecil ca şi peştele, despre care marii satrapi ai bucătăriei spun că Continue reading…

Primul ajutor în caz de nesimţire la nivel naţional

Au trecut 4 luni de la Colectiv şi nesimţirea românească faţă de aproape merge mai departe. Acum câteva zile, o maşină a căzut în Dâmboviţa. Un om a sărit în apa rece, în timp ce patru alţi pui de daci mestecau gumă pe margine. Probabil că aşa, sau mai rău, arată şi o statistică de privit în altă parte, când cineva are nevoie de ajutor. Săptămâna trecută, pe 24 februarie, am auzit la Europa Fm următoarea ştire, din care preiau unele declaraţii.

Deputaţii au dezbătut un proiect care prevede introducerea unei noi discipline şcolare: noţiuni de prim ajutor. Cursurile ar trebui să fie obligatorii pentru elevi şi studenţi.

Facem o pauză şi ne aducem aminte cât de bine colaborează cetăţenii în trafic sau la coadă la aghiasmă. În general, se aplică principiul: Fiecare cu prim ajutorul mă-sii şi ia să ne strângem noi şi să ne uităm la victime cum mor, fără să facem nimic, că aşa a vrut Dumnezeu să se întâmple.

Ba greşesc, uneori se mai face câte ceva: li se fură portofelele şi Continue reading…

O primăvară excelentă, cât de cât!

IMG_20160228_163858

Azi începe sezonul buchetelor de flori oribile, al permanentului şi al funcționarelor durdulii abțiguite.

Toată lumea execută programul de sensibilitate şi se face că nu vede că industria Mărțişorului trece prin aceeaşi criză ca întreaga societate.

Complicat, inutil, fals şi oribil. Pe scurt: #Mordor, #mâncațiaş! Continue reading…

Când te doare în cot de victime,

IMG_20130914_125928

e primul semn că ai început să gândeşti la scară istorică.

Nu mai judeci îngust, potrivit trecătoarelor criterii omeneşti. Şi nici nu mai e cazul să vorbim despre o responsabilitate a vreunui om sau sistem. Asta e, comunismul a omorât la fel de mult ca fascismul. Nurnberg a fost o greşeală, trebuiau lăsaţi istoricii să disece fenomenul din punct de vedere ştiinţific. La interzicerea comunismului văd că încă se lucrează, că a fost crimă cu cele mai bune intenţii.

Din perspectiva ultimelor halucinaţii publice ale lui Ion Iliescu, probabil Eminescu ar trebui să Continue reading…

Pare mai cald acolo unde miroase a cafea

IMG_20140831_105656

 

Mă uit la taică-meu cum se ține în echilibru pe marginea patului și tace. Iese un domn din rezerva de vizavi, mă întreabă dacă sunt eu și îmi atrage atenția că nu am mai scris nimic pe blog de pe 27 decembrie. Ne urăm sănătate și mă asigur din nou că sunt în Spitalul Județean din Brăila. E corect. Du-te la link-ul online casino oesterreich.

Tatăl meu e actor păpușar, face 79 de ani în curând, joacă în două piese la Teatrul Maria Filotti și nu a mai fost internat vreodată în spital. E supărat foc pe tema asta și privește în jos. În loc de ochi, îi văd sprâncenele stufoase cum urcă și coboară, ca la un personaj din Muppets.

Încerc să îl atrag într-o conversație pe tema accentului dubios din oraș. Îi spun că nu pricep cum au fost înlocuite e-urile finale cu i. Și de ce e este înmuiat în i. Iecleri. Continue reading…

Spirtul Crăciunului şi prietenii săi

IMG_20151226_085153

Vremea e să vă treziți şi să beți ceva, că e greu de îndurat avalanşa de fapte bune şi miracole din jur.

Am observat că Spirtul Crăciunului, adică varianta de frecție a Spiritului, se manifestă subtil dar apăsat în jurul nostru prin tot felul de fapte mici.

În zona Dorobanți au apărut colindătorii cu mutre de infractori. Coincidență? Nu cred! Continue reading…

Trecea îngeraşi călare

IMG_20150809_183323După cum am mai spus, atât Elon Musk, cât şi regretatul Senna, ar fi mândri de demarajul şoferilor noştri de troleibuz.

Zboară pensionarii ca popicele, dar şoferii sunt profesionişti şi ştiu să îi aducă înapoi, la locurile lor, cu o frână bruscă. E un Continue reading…

Ezitant dar indecis

IMG_20151206_131920

În mod normal, vameşii ar trebui să îi introducă pe străini în atmosfera din țară, povestindu-le bancuri şi pilde ale contemporanilor noştri.

Ca de exemplu, anecdota cu cetăteanul care i se plânge medicului că: “de la o vreme, mă simt confuz. Sau poate că nu?!” Continue reading…

Cine ştie se vorbeşte româneşte?

IMG_20151201_122408

În fotografie găsiți povestea primei mumii egiptene aduse în țară de înaintaşul meu, Constantin Esarcu, fondatorul Ateneului. (din Însemnările unui amator de artă, cartea lui Zambaccian)

Mi s-a tot sugerat în timp de către patrioți bătuți în cap că nu aş avea calitatea să vorbesc ca român cu numele ăsta de grecotei. Şi acum mi-am adus aminte de Continue reading…

Noi Vrem Respect!

IMG_20151129_110629

Asta scria pe haina cetățeanului din imagine. Mergea pe stânga trotuarului, din respect de sine, probabil.

Pentru că şoferii îsi stropesc semenii, precum grădinarii răsadurile. Natura are nevoie de respect, şi ea.

Da, noi vrem respect şi ştim că primul pas către o viață sănătoasă este Continue reading…

Misogin tonic

Citatele inspiraționale e vieața noastră, lately. Uite unul pentru zile ploiase, pline de pesimism şi suspiciune la adresa speciei umane.

“Pe multe au mai măritat şi blugii ăştia!”

(Nea Nae din Dragomireşti, 66 ani, Jud. Dâmbovița)

Nu plecăm, nu murim!

IMG_20151108_105422

Azi se fac douâ săptămâni de când numărătoarea victimelor de la Colectiv continuă. În fiecare zi putem să ne întrebăm, din nou, cum am putea trece peste o asemenea tragedie pe timp de pace.

Dacă vom uita, dacă ne va mai păsa peste două luni, peste un an. Dacâ ne pasă tuturor. Dacă ne-am fi implicat în orice condiții. Dacă ne vom schimba, noi şi lumea noastră.  Continue reading…

Presa, câinele de groază al democraţiei

IMG_20150128_141218

Am avut un airedale terrier acum foarte mulţi ani. E rasa mea preferată. E un câine de vânătoare, folosit la urs şi mistreţ. Altfel, simpatic, inepuizabil şi bărbos. Când era pui şi locuia cu mama, fraţii şi surorile lui, ieşea la plimbare pe faleza Dunării şi primea diverse învăţături. De exemplu, dacă mama identifica un hoit, se aşezau la coadă şi se tăvăleau pe rând în el. Continue reading…

Nu pot ei trage de timp cât putem noi uita

IMG_20151105_105617

A trecut o săptămână de la tragedie şi deja ne-am luat cu altele.

Primul punct al revendicărilor societății civile ar fi trebuit să fie bună-starea răniților de la #colectiv. Într-o țară normală, Ministerul Sănătății ar fi fost dator cu un raport zilnic, oficial, al evoluției lor. Ar fi centralizat toate informațiile şi ar fi girat buna direcționare a donațiilor de tot felul. Continue reading…

Corupția înseamnă moarte

IMG_20151013_162205

Câți dintre noi fac lucrurile cum trebuie şi atunci când nu-i vede nimeni? “România lucrului bine făcut” sună foarte bine şi necesar. Dar cât de reală poate fi această sintagmă în țara standardelor duble? Pentru că după 25 de ani de libertate şi democrație (sanki), singura concluzie sună ca un dicton zen născut la o beție cu alcool contrafăcut:

Unde merge aşa, merge şi aşa! 

Există mereu o altă posibilitate, o altă abordare, pentru că respectarea regulilor e pentru fraieri. Şi dacă ceilalți nu îşi fac treaba ca la carte, ce sens ar avea să o facem chiar noi?! Chiar să picăm de proşti, fără măcar să ne vadă nimeni cu bicepşii încordați, vreo televiziune, vreun blogger măcar!?

Există vorba aia tâmpită cu Continue reading…

Cel mai bun Crumble cu prune şi cremă engleză

IMG_20151006_175920
Ultimul matinal, ultimul Rond de dimineaţă pe care l-am făcut la ProFm, a fost într-o zi de sâmbătă. Domnul Sârbu urma să mă trimită la munca de jos, la Rondul de noapte. M-am gândit că ar trebui să fac ceva special, aşa că am luat cu mine un kil de prune. Erau destul de necoapte, le aveam acasă de ceva vreme şi nu pricepeam cum de le-am ales verzi şi de ce nu se coc, totuşi. Aveam bad karma pe prune, probabil, dar cine auzise de karma în 1996?!
M-am gândit că în acord cu situaţia din ţară de atunci (şi de acum) ar merge perfect o emisiune  cu prune în gură. Şi asta am şi făcut, am vorbit câteva ore exclusiv cu prune în gură. Am îndemnat şi ascultătorii care sunau să folosească prune sau bomboane, ce aveau prin casă. Am cântat împreună cu ei; Să nu uităm nicicând să iubim trandafirii şi alte cântecele frumoase, am spus poezii şi am încheiat emisiunea cu happy ending, că altfel dracii mă găsea.

Continue reading…

Gafe tv, droguri, Miron Cozma

IMG_20150520_095244

De curând, miliardarul Richard Branson a propus ONU legalizarea tuturor drogurilor. S-o fi uitat omul la televizor la ei şi o fi realizat că nu se mai poate, că toată lumea e razna şi prea se chinuie.

Exact la substanţe m-am gândit când am citit că Miron Cozma a declarat că a fost bătut de mineri. O fi interesant pentru ştiinţă ce o fi folosind ca să poate spune aşa ceva. Oricum, nu există altă explicaţie decât că, în sinea lui, avea încă de atunci mutră de intelectual.

Cât despre gafa prezentatoarei de la Digi24, care nu a ştiut cine este Marian Munteanu, eu zic că se poate mai bine. După iniţiale, putea fi şi Marilyn Monroe. Se vede că e încă la început de drum şi face greşeli plicticoase. Am avut o colegă la ştiri la ProFm, care a prezentat jumătate de zi buletinele de cu un an în urmă. O să spuneţi că Continue reading…

Mamma mia! Abba a jucat în Star Wars!

Nu de mult, mă întrebam, într-o discuție cu nişte intelectuali, când vor ajunge vintage săbiile laser. Coincidență? Nu cred!

The return of the Jedi l-am văzut la videotecă pe vremea lui ceauşescu, pe un televizor atâtica (un pic mai mare decât un Sport, pt inițiați), într-o sală cu vreo 50 de inşi, dintre care doar cei 10 din primele rânduri puteau vedea ceva, cât de cât.

L-am revăzut aseară, fără să mai
ştiu nimic, nimic, şi mi-am adus aminte de un episod din Muppets, în care au fost invitați Abba. M-am tot întrebat în pauzele publicitare de ce tocmai Abba, Continue reading…

cățeluş cu părul creț, varianta de cartier

duminică dimineața toate poezille pentru copii au părul creț. eram adormit când am început să scriu asta si am încurcat titlurile. în fond, nimeni nu ştie sigur că acel cuțu şchiop nu avea şi părul creț. poate chiar şi ochii de faianță. în fine, să trecem la subiect.

a început un nou an şcolar şi îngeraşii din țara întreagă vor merge să învețe lucruri folositoare la grădiniță şi şcoală.

ei ştiu deja să smulgă aripile muştelor, dar sunt mai putin pregătiți penttu fiorul poeziei. de aceea, Continue reading…

Egalitatea de neşanse

IMG_20150930_084800

Alexia are aproape 5 ani şi încă 10 fraţi. În fotografie era îngrijorată pentru că nu venise nimeni să o ia acasă. Se mai întâmplă să o ducem noi sau părinţii altor copii acasă, uneori, când ai ei uită să vină după ea, mi-a spus educatoarea. (Am dus-o noi, până la urmă.) E firavă pentru vârsta ei, aproape ca toţi ceilalţi, prea puţin comunicativă, dar zâmbeşte uneori foarte frumos. Am ajuns să o întâlnesc în clasă, datorită iniţiativei Asociaţiei OvidiuRo, de a oferi stimulente financiare părinţilor săraci, pentru a-şi aduce copiii la grădiniţă. Continue reading…

Bame pentru mame

IMG_20150926_090942

Oamenii se împart şi altfel decât în oameni buni, răi şi şoferi. Sunt cei care mănăncă bame vs cei care nu mănăncă bame.

E atât de simplu, nu înţeleg de ne chinuim de secole să limpezim treaba asta cu omenirea şi categoriile ei.

Copiii se împart la fel ca oamenii, deşi, până la o anumitîă vârstă, ei intră mai degrabă la animale, adică fac sau nu unde trebuie. Dualitatea lumii în raport cu bamele îşi are geneza în copilărie. Eu mâncam cu pasiune bame când eram mic, dar cred că eram singurul din bloc care făcea asta.

Adulţii din jurul meu spuneau că Continue reading…

Cină la şosea cu Feteasca altuia

Acuma, cu un wine-pairing toţi suntem datori. Aşa că am gustat patru vinuri din gama Moşia de la Tohani şi am încercat să le găsesc o pereche potrivită în farfurie.

Treaba asta s-a numit Cină la Şosea, adică la Ad-Hoc Bistro, pe Calea Victoriei, chiar pe trotuar. Cei 30 de invitaţi au avut de gustat 4 alăturări de mâncare şi vin, pe îndelete, la lumina lumânărilor şi umbra frunzelor de eucalipt dintre paharele svelte. Fotografiile descriu mai mult decât îmbietor atmosfera de reverie, disputată de mizanscena poetică a Ioanei, de la Cărţi, dulciuri şi flori, şi saţietatea romantică post-degustare.

Într-un joc atât de subtil şi riscant, în cazul în care ce mi-am imaginat nu se potriveşte pe viu, am avut un partener foarte atent la nuanţe: somelierul Marina Samoilă, căreia îi şi aparţin notele de apreciere (în italic) pentru ce s-a întamplat mai departe. (Admit, în paranteză, că limba somelierilor e destul de greu de vorbit mai mult de 10 de secunde, dar să facem o încercare, hahaha.)

Meniul a sunat aşa:

 

amuse – bouche
tapenade cu fructe de mare / hribi, lipie crispy –  Cuvée Nicolae
Continue reading…

Decît o viaţă Cioran, mai bine o zi Van Damme?

IMG_20150815_114623

Scriu textul despre vacanţă pe telefon, întins pe canapea, cu tălpile rezemate pe o pernă înaltă. Un surogat de hamac. Cum ar spune Bond, James Bond, înainte de concediu: Mac. Hamac.

Prima condiţie a intrării în vacanţă este să fii uşor, să nu mai tîrăşti tot felul de poveri aparent necesare după tine, în speranţa că îţi vor fi de folos într-o zi. Altfel, reproduci în avans modelul pensionarilor care pun la învechit pe balcon toate lucrurile utile pe care nu le vor căuta niciodată. Continue reading…

Internetul pe stil vechi a murit şi guma de mestecat e din bacon

Veşti bune pentru vânzătorii de basmale care se pun direct pe creier. Şi italienii cred în existenţa malefică a curentului care ne va trage, inclusiv când vom trăi pe alte planete. 

Internetul ăla bun, de casă, pe stil vechi, a cam murit, la fel ca printul. Lupta nu se dă încă între roboţi şi oameni, ci între content cu orice preţ şi oameni, adică aproximativ acelaşi lucru. Nu vreţi să ştiţi ce crede pisica mea despre voi. Click aici, ca să aflaţi.  Continue reading…

“Ultima transhumanţă” merge mai departe prin tine.

Am pierdut mult, în ultimii 70 de ani, din ceea ce se numeşte identitate naţională. Proiectul Ultima transhumanţă, construit de fotograful Dragoş Lumpan, a documentat şi a salvat astfel de la uitare un mod de viaţă care a însemnat mult în istoria românilor.

“Ultima transhumanţă descrie in fotografie si film dispariţia unui mod de viaţă milenar. Este un proiect artistic, etnografic şi sociologic care insumeaza 8 ani, 6 ţări, peste 50.000 de km parcurşi, 100.000 de fotografii, 70 de ore material filmat şi 100 de ore înregistrări audio.”

Ajută acest proiect să se finalizeze şi donează cât poţi:

http://crestemidei.ro/Ultimatranshumanta?locale=ro

 

Şi dă-i un like aici.

Mulţumesc.

Surorile trabantiste şi scăunelul bleo

IMG_20150710_134651

M-am oprit la o vulcanizare să fac presiunea la bicicletă. Tipul care îmi spune de obicei că m-a văzut la televizor era prins cu altceva şi pe scăunelul bleo s-a aşezat un coleg cu aceeaşi poftă de vorbă.

Era cam acelaşi bleo ca la 2 mai şi Vama veche, obținut odinioară cu vopsea furată din şantierul naval din Mangalia, pe care îmi amintesc că Continue reading…

Supa de pietre

IMG_20150719_093546Am redescoperit o poveste-parabolă care îmi place foarte tare şi se potriveşte bine în contextul general de prostie şi infantilizare endemică. Am mai citit-o de câteva ori, dar am uitat-o şi am regăsit-o acum în Cooked, de Michael Pollan.

Cică nişte drumeți ajung înainte de căderea serii într-un târg îndepărtat. Erau săraci şi tot ce aveau la ei era un tuci. Se roagă de târgoveți pentru ceva de mâncare, dar nu primesc nimic. Aşa că se aşează în piațeta centrală, fac un foc, umplu tuciul cu apă, aşează o piatră în el şi aşteaptă.  Continue reading…

Românii şi concertele

 

De fiecare dată când e câte un concert mai mare pe la noi, totul se transformă într-un oraş de provincie. Locuitorii săi plictisiți şi cam bătuți în cap de soare (şi nu numai) îți vorbesc de preocupările lor zilnice, chiar dacă lângă ei aterizează un OZN. Sau găsesc rapid o legătură între ele şi nava spațială.

Are Caragiale o schiță superbă despre o Continue reading…

internetul plantelor, nori făcuți în sticlă şi cele mai frumoase cărți pentru copii

IMG_20150707_175455

 

am transpirat ceva săptămâna asta, dar am şi învățat câteva kestii noi, care merită citite (fiecare ştire e un link), dupa cum urmează:

exact ca în Avatar, plantele comunică printr-un soi de internet format din micelii. dar sigur că nu spun: băi, dar cât poartă pădurarul ăsta la başkeți, nenikă?! 

aici luăm o pauză şi vedem care sunt cele 5 exerciții de făcut pe covor şi care te țin în formă la fel de bine ca alergatul Continue reading…

Revoluția greacă în direct

11700795_10206163530559502_5737415824446294685_o

Şi cum facem cînd eşuează toate partidele “moderate” (în acelasi timp şi corupte) să gestioneze o criză economică şi scapă situația de sub control? Sărim în brațele extremiştilor, iar în cazul grecilor, cu o veche tradiție stîngistă, nu ştiu dacă în ziua de azi mai miră pe cineva ascensiunea lui Alexis Tsipras. Continue reading…

acoperişuri verzi şi oraşe inteligente

Osmyum_Nights_SEL_30
Din perspectiva revoltelor minimale, pe facebook, legate de defrişări, distrugerea voioasă a mediului şi batjocorirea sistematică a resurselor naturii, pare uşor deplasat să vorbeşti despre acoperişuri verzi. De astea ne arde nouă, acuma…Nu mai zic cât de science fiction poate părea sintagma: oraşe inteligente.

Continue reading…

Vinete dumnezeieşti, la cuptor

IMG_20150629_122939

 

E cel mai bine să divaghezi de la subiect fix înainte de a-l aborda. Sunt îngrijorat că nu am văzut anul ăsta rapiță pe facebook. S-a trecut direct de la maci, la floarea-soarelui. Sper să nu avem o nouă problemă în țară, că şi-aşa ni-i greu.

Şi acum, dau legătura în studio, unde e plin de vinete, Continue reading…

20 de milioane de oameni furioşi

IMG_20150623_080549

 

Încercaţi să număraţi de-a lungul unei zile toate întâlnirile cu oameni care înjură, îmbrâncesc sau se uită îngrozitor de urât. Faptul că unii mai şi scuipă din tot sufletul lor de ortodocşi e deja un amănunt rozaliu şi nevinovat pe lângă valurile de ură faţă de aproape pe care le emană continuu cei din jurul nostru. Ei, cam câţi indivizi cu spume la gură (pe interior sau pe exterior) vă ies la numărătoare? Continue reading…

cretinismul, între biciclism şi civism

IMG_20141022_150714

 

Am observat că în ultima vreme nu se mai gândeşte pe la noi decât pe modul Sfânta Indignare. Cu gâtul umflat, cu sentimentul că dacă suntem mai mulți, suntem şi mai deştepți, iar tâmpenia pe care o susținem devine brusc Steaua Nordului.

Pornesc observația de la faptul că noii români exigenți se comportă ca şi cum ar trăi de mii de ani în Germania, acționează Continue reading…

Cartea de la Vama Veche

IMG_20150610_084941am copilărit în Teatrul de păpuşi din Brăila şi cu greu a reuşit tatăl meu să mă convingă să nu încerc să ajung actor, ca el. aşa că era inevitabil să nu îl întâlnesc pe domnul Cristian Pepino, regizorul / autorul unor spectacole minunate în teatrul de animație. dacă sunteți pe fază, la Țăndărică se joacă din nou Adunarea păsărilor, apropo, şi e păcat să ratați aşa ceva.

săptămâna trecută Continue reading…

supiță acrişoară, de mătuşică

IMG_20150604_141508

gustul are memorie. de cele mai multe ori, el absoarbe şi redă tot ce înconjoară o farfurie de porţelan gros, pictat naiv cu floricele. supa rece sorbită după fierbinţeala unei zile de vară, păstrează în stropii de grăsime aurie, în fiecare firicel de mărar, vocea şi prezenţa celui care a făcut-o, culorile feţei de masă de muşama, lumina trecută prin frunze, cântecelul pe care Continue reading…

salata boeuf şi românii

IMG_51965280370460

 

am convingerea că, dincolo de fotbal şi victoriile simonei halep, mai e ceva important care ne uneşte. pasiunea viscerală şi vinovată pentru salată boeuf.

am adunat câteva reflecții personale asupra unui fenomen național, insuficient studiat şi chiar luat în derâdere, pe nedrept. vă rog, serviți!

nu contează ora la care mănânci salata boeuf. pare să fie cea mai bună idee la 5 dimineața, gustată cu lingura direct din castron în fața frigiderului deschis.

trebuie să Continue reading…

Chiftele din dovlecei, amintiri din paradis

IMG_20150525_164403

 

Probabil că după combinația dintre roșiile alea bune, de grădină, și o telemea grasă ca zeița fertilității la neolitici, chifteluțele astea sunt a doua chintesență a verii.

După prima îmbucătură, revăd tramvaiele vechi din Brăila, cu scaune de lemn și taxatoare legănată de hurducăieli, nisipul fin de Dunăre sau sarea uscată pe piele, după o plimbare cu bunicul meu până la Lacu Sărat.

Pentru că geamurile tramvaielor se scoteau pe la începutul lui iulie, (incredibil, nu?!), vara înseamnă și acum pentru mine Continue reading…